În noaptea de 19 spre 20 mai, o fotografie a făcut înconjurul lumii – cei opt mari, cei opt care conduc lumea, urmărind, la Camp David, finala de la München a Cupei Campionilor europeni, meciul dintre Bayern şi Chelsea. Ei abandonaseră – pentru 120 de minute, plus penalty-urile de serviciu – problemele solubile şi insolubile ale globului, pentru a se concentra asupra unui joc în care – conform definiţiei celebre, cunoscută probabil de cei opt, poate chiar şi de preşedintele chinez – „22 de oameni aleargă după o minge şi, pînă la urmă, nemţii cîştigă întotdeauna“. Poza îl arăta pe David Cameron ridicînd mîinile a mare bucurie, ceea ce însemna că ea fixa finalul meciului exact cînd Chelsea, londoneza, înscria, prin ivorianul Drogba, penalty-ul victorios şi triumfa cu un general 4-3 asupra echipei germane. Angela Merkel părea consternată, lîngă ea era preşedintele Obama, într-o exclamaţie al cărei sens rămîne necunoscut, avînd în vedere că americanii consideră fotablul neamerican o prostie, căci cum să joci şi să te zdrobeşti o oră şi jumătate pentru scoruri derizorii ca 0-0, 1-0, hai 2-0...
DE ACELASI AUTOR Puseuri de toamnă La un sfert de veac de cînd s-a dus Turnătoria ca discurs amoros Curs scurt de sociologie a şepcii la româniNu avem informaţii certe dacă, după acest moment foto, distinsa adunare a contemplat imaginile de pe teren, cu fotbaliştii germani prăvăliţi în iarbă, hohotind în lacrimi, dacă au înregistrat îmbrăţişările dintre învinşi şi învingători (portarii, antrenorii...), dacă au comentat competent jocul, ce controverse se vor fi iscat, dacă s-au iscat, şi de ce nu s-ar fi iscat? Cert este că această poză de circulaţie mondială a consacrat definitiv fotbalul ca o problemă a lumii (minoră, desigur) în faţa căreia celelalte probleme (majore, mie-mi spui?) se pot suspenda timp de două ore. E scandalos? Avînd cîţiva prieteni foarte riguroşi în
