A început Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. E al treilea festival ca amploare, după cele de la Edinburgh şi Avignon. E, totodată, şi unul dintre puţinele festivaluri de la noi care şi-au cîştigat, într-un timp relativ scurt, un format propriu: are ştaif, dar şi o largă deschidere spre public, e elitist&popular, mainstream cu numeroase accente underground, e cosmopolit cu puternice amprente locale. E un brand şi un concept fără de care, mai mult ca sigur, oraşul Sibiu nu ar fi dobîndit statutul de Capitală culturală europeană în 2007.

Succesul internaţional al festivalului se datorează în primul rînd calităţii spectacolelor din secţiunile principale, dar şi continuităţii: iniţiatorul şi directorul festivalului, Constantin Chiriac, a ştiut cum să inventeze noi evenimente, să-şi aleagă o echipă, să ceară bani de la sponsori şi de la instituţiile statului. A avut noroc şi de-o colaborare bună cu primarul oraşului, care a văzut în festival nu o cheltuială inutilă, ci o sursă de creştere economică.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBBineînţeles că, de-a lungul timpului, au fost dezbateri pe tema oportunităţii acestui festival – povestea Constantin Chiriac. Nu mai bine s-ar investi banii pentru a construi o şcoală, un drum, un azil? Pariul – pînă acum cîştigător – e că FITS constribuie la regenerarea urbană. Aşa se face că festivalul s-a dezvoltat constant, bazîndu-se de fiecare dată pe un buget tot mai mare, dar echilibrat, la care au participat deopotrivă autorităţile locale, companiile şi Ministerul Culturii

Ediţia de acum ar fi trebuit să fie – după spusele lui Constantin Chiriac – cea mai cea dintre toate. Timp de zece zile, oraşul Sibiu e locul în care se întîlnesc două mii cinci sute de artişti din şaptezeci de ţări. Au fost programa