Nelu Dumitrescu, membru fondator si tobosar al trupei Iris, marturiseste: "Eram la inceput, eram dornici de afirmare, doream sa fim cei mai buni, sa avem afisul nostru. Am facut 20-30 de afise si le-am lipit noaptea pe stalpii de curent, de la Piata Unirii spre Universitate. In 1977, cand ne-am lansat oficial, domnul Aurel Gherghel ne-a dat sansa sa cantam la un concert la Polivalenta. Imi aduc aminte ca a dat de la el 200 de lei la vremea aceea, ca sa imi dea tobosarul lui cu ce sa bat, ca nu aveam cu ce, nu aveam nici fus. Eu plangeam batand. In timp ce cantam piesele, a aparut si fusul."
La randul sau, Valter Popa, chitaristul trupei, a relatat despre perioada inceputurilor in trupa Iris: "Eu am venit (n.r. - in formatie) ceva mai tarziu, in '86. Era cunoscuta si in Bucuresti, si in tara. Imi aduc aminte primul meu spectacol Iris, care a avut loc la Urziceni. Eram foarte emotionat, imi era foarte teama de cum ma va primi publicul. Imi spuneau colegii ca eu chiar am plans dupa primul spectacol. Imi doream sa cant cu Iris de cand i-am vazut in primele spectacole. Iata ca, intr-un tarziu, s-a implinit acel vis."
Nelu Dumitrescu a vorbit despre cat de uniti sunt pe scena, dar si in afara ei: "Nu stam sa ne vedem in fiecare zi, nu este obligatoriu. Fiecare poate sa stea acasa, chiar sa nu vorbim la telefon doua saptamani. Nu este nicio problema. Dar stim ca daca a doua zi spunem ca la ora 1 noaptea trebuie sa cantam pe un submarin, noi cantam la 1 noaptea pe un submarin."
Cristi Minculescu, solistul trupei Iris, si-a exprimat admiratia fata de admiratoarele trupei, care le-au fost alaturi de la inceput: "Le gasesti la multinationale, angrenate in tot felul de posturi dintr-astea de conducere, functii cu mare raspundere, insa mie mi-ar placea sa cred ca, undeva acolo in inima, au ramas la fel de tinere cum erau si cand veneau
