Departe de mine gândul de a da verdicte cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui om acuzat insistent de ceva. Mai ales când învinuirile nu sunt oarecare, ci de pornografie infantilă, corupţie sexuală şi rele tratamente aplicate minorului. Există prezumpția de nevinovăție, e adevărat, doar că în cadrul mass media, din nefericire ea nu prea e aplicată. Motivul e lesne de înțeles, politica editorială a multor publicații și televiziuni au la temelie știrile senzaționale. Care uneori sunt de-a dreptul “senzaționale”…
Rețeta păcălirii oamenilor e de-acum clasică: o instituție gen DNA, Parchet, DIICOT etc. remite un comunicat de presă în care se anunță că cetățeanul X e învinuit de ceva, urmează un copy-paste rapid prin redacții și știrea e gata în proporție de 99,9%. Editorul exultă, născocind diverse variante de titluri senzaționale, iar redactorul șef e și el în culmea fericirii, intuind creșterea ratingului sau a tirajului și implicit mărirea profitului. Desigur, rezultatul nu poate fi decât unul: linșajul mediatic al cetățeanului X, așa cum a făcut un tabloid din București care a dat un titlu gen “profesorul porno”, în timp ce poza care ilustra articolul era una banală…
Un dascăl din Târgu-Mureș este acuzat de niște fapte oribile. Autoritățile spun că omul era în vizorul lor din 2011, însă l-au reținut abia în 2012. Greu de spus de ce această tărăgănare dacă într-adevăr profesorul a comis atrocitățile care i se pun în cârcă…
Concluzia mea e una: indiferent de statutul său social, un acuzat are dreptul să i se respecte prezumpția de nevinovăție. E nedrept să distrugi cariera cuiva doar de dragul de a cita un comunicat de presă… Departe de mine gândul de a da verdicte cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui om acuzat insistent de ceva. Mai ales când învinuirile nu sunt oarecare, ci de pornografie infantilă, corupţie sexuală şi rele tratamente a
