Aproape nimeni nu a citit CISPA (Actul de transfer si protectie a datelor confidentiale in mediul virtual) înainte ca legea să treacă în mare grabă prin Camera Reprezentanţilor din SUA la sfârşitul lunii aprilie şi să fie apoi trimisă Senatului. CISPA este succesoarea SOPA, legea anti-piraterie care a fost învinsă după protestul zgomotos al cetăţenilor şi al companiilor de Internet. SOPA, încadrată de susţinătorii ei ca formă de protecţie a industriei de divertisment americane împotriva furtului, ar fi încătuşat deopotrivă furnizorii şi utilizatorii şi ar înăsprit legislaţia copyright-ului în lume, din Canada şi Marea Britanie până în Israel şi Australia.
Acum, cu CISPA, limitarea libertăţilor pe Internet apare sub forma unei legi menite să ia în vizor terorismul virtual, care le provoacă coşmaruri tuturor antreprenorilor şi companiilor de pe Internet. Şi, totuşi, de această dată, companiile importante din domeniul Internetului şi tehnologiilor, printre care şi Facebook şi Microsoft, au sprijinit legea, plecând de la premisa că ar crea un set de proceduri clare pentru tipurile de informaţii accesibile guvernului. Microsoft, cel puţin, şi-a retras sprijinul prea târziu, după ce a recunoscut că legea ar permite guvernului Statelor Unite să forţeze orice companie din domeniul IT să-i furnizeze informaţii despre activitatea online a utilizatorilor săi.
Dar legea este mult mai alarmantă: de exemplu, "şeful unui departament sau al unei agenţii a Guvernului Federal care este ţinta unei ameninţări virtuale va oferi informaţii Centrului Naţional de Securitate Virtuală din cadrul Departamentului de Securitate Internă". Până la urmă, nici nu este nevoie de o ameninţare reală. Şi "ameninţare informatică" este definit atât de vag, încât poate însemna orice.
"Fără a aduce atingere nici unei alte dispoziţii legale", guvernul se poate baza pe "sistemele
