O lume bîntuită de duhul răului. Un duh al uniformizării, al egalizării, al dorinţei bolnave de a fi, cu toţii, la fel. Uniformizarea nu poate duce niciodată la înălţare. Nici măcar la ordine, aşa cum o înţelegem în nostalgiile noastre. Ordinea civilizaţiei pe care o visăm difuz, de fiecare dată altfel, în funcţie de circumstanţele în care ne aflăm. Uniformizarea ne ajută pe toţi să ne „ascundem în mulţime“. Să facem exerciţiul libertăţii de exprimare de la adăpostul maselor, al mulţimii, al turmei. Aici nu mai există voinţă personală, ci doar disperarea nerecunoscută de a fi pierdut iremediabil toate datele personale ale sinelui. Iar această pierdere, deseori prezentată ca o victorie delirantă, înseamnă coborîrea spre cele mai murdare cotloane din subsolul umanului, mult dincolo de ceea ce numim animalic.

DE ACELASI AUTOR Să răcnim Crăciunul! Formidabila armă biologică Spectaculoasele abilităţi ale păsărilor de pradă "În odaie intunerec, în orchestră melodramă"Cei mai mulţi dintre noi ne amintim de Călătoriile lui Gulliver doar atunci cînd vine vorba de Ţara Piticilor. Ştim povestea de cînd eram mici, am văzut filmul de desene animate, am colorat cărţi, şi l-am păstrat în memorie ca pe unul dintre cele mai spectaculoase episoade ale poveştilor copilăriei. Însă lumile lui Jonathan Swift merg mult mai departe decît războiul între Lilliput şi Blefuscu, iscat de la marea controversă – la ce capăt spargem oul fiert?! Iar dacă, uneori, ne amintim că fabuloasele călătorii ale lui Gulliver continuă şi în Brobdingnag, Ţara Uriaşilor, de cele mai multe ori uităm de Laputa, oraşul zburător, de Balnibardi şi Lagado, de Academia care inventa lucruri complet inutile, de Glubbdubdrib, lumea duhurilor celor morţi, de praful otrăvitor de la Luggnagg şi de struldbrugii chinuiţi de nemurirea bătrîneţii, sau de Ţara Houyhnhnmilor, a cailor înţelepţi şi senini, oripilaţi de o