Mai mult nu puteau spera anul trecut tarile membre UE considerate a face parte din «cordonul rosu al saraciei» (Romania, Bulgaria, Grecia, Irlanda, Portugalia, Letonia si Ungaria), decat ca cei de la Bruxelles, intr-un act jumatate solidaritate – jumatate disperare, in urma constatarii neputintei manageriale a guvernelor de la acea vreme din tarile mentionate, sa ia decizia istorica de a reduce pragul de cofinantare nationala pentru proiecte suportate cu bani europeni de la 15% la 5%. Din punct de vedere al Romaniei, nu pot sa trec cu vederea aportul extraordinar adus la obtinerea acestui succes de activitatea si eforturile depuse de catre experimentatul nostru ambasador la Uniunea Europeana, domnul Mihnea Motoc. Pot afirma aceasta cu toata raspunderea, deoarece m-am aflat la Bruxelles in toata perioada in care s-au desfasurat negocierile ce au precedat decizia, aprecierile laudative la adresa diplomatului roman fiind exprimate in prezenta mea de mai multi inalti functionari ai institutiilor europene cu care am avut ocazia sa ma intalnesc si sa stau de vorba cu prilejul unor diverse activitati la care am participat, in final convingerea mea fiind ca Mihnea va fi decorat cu cea mai inalta distinctie a Statului Roman!

Masura luata atunci poate fi pe scurt caracterizata drept «un raspuns exceptional la circumstante exceptionale», trebuind sa fie vazuta ca o continuare a spiritului de solidaritate europeana demonstrat cu prilejul Summitului exceptional dedicat situatiei Greciei dar care, repet, reflecta si dezamagirea Bruxelles-ului fata de gradul foarte mic (incredibil de mic in cazul Romaniei!) de absorbtie a fondurilor comunitare alocate tarilor respective in exercitiile bugetare din ultimii ani. Accesate la nivelul unui procentaj exprimat printr-o singura cifra, chiar si putinele proiecte aprobate spre finantare din fonduri europene au fost jefuite in major