Iniţial de Asociaţiei ViitorPlus, o asociaţie ale cărei programe urmăresc dezvoltarea durabilă în România, Proiectul Recicleta - de colectare a deşeurilor de hîrtie din birouri - a demarat în urmă cu trei ani, mai precis în septembrie 2009, şi s-a bazat pe transportul deşeurilor cu ajutorul cargo-bicicletelor, conduse de persoane cu probleme sociale, aflate îm programul de prevenire a abandonului familial desfăşurat de SOS Satele Copiilor Bucureşti.
Alexandru Antonian are 37 de ani, o familie numeroasă, cinci copii – patru băieţi şi o fată, iar soţia sa este casnică. „Vă daţi seama“ – îmi spune – „cu atîţia copii acasă, munceşte mai mult, casnică fiind, decît dacă ar munci altundeva“. Alexandru face parte dintre cei mulţi pentru care viaţa, zi de zi, este o provocare. Pînă să ajungă aici, a lucrat... ce a putut, „de toate“. A lucrat şi pe şantiere, angajat „cu ziua“, şi pe la cîte o vilă, ca om bun la toate. Ca zilier însă, cînd ai şi o familie numeroasă, financiar n-ai cum să te descurci, iar lipsurile l-au împins pe Alexandru înspre programul social derulat de SOS Satele Copiilor Bucureşti, un program de prevenire a abandonului familial. „Să munceşti? Găseşti, da, oriunde găseşti să munceşti, ştiţi doar vorba aia: de oase rupte nu te plîngi; dar cînd ai familie, trebuie să munceşti cu acte în regulă, ca să ai o asigurare, o carte de muncă. La negru găseşti oricînd, dar n-ai siguranţa zilei de mîine, iar pe timp de iarnă, ce faci?“
DE ACELASI AUTOR "Pînă şi bulgarii..." Poveşti alsaciene Schimbarea la faţă Cine hotărăşte soarta societăţii civile?Alexandru lucrează în Proiectul Recicleta de aproape trei ani, din 2009. „Prima zi? Trebuia să te acomodezi. În primul rînd, nu oricine poate să meargă pe cargo-bicicletă, care e foarte grea, goală fiind şi cîntăreşte 80 de kilograme. Plină, ajunge la 150. Ce să spun? Ca să mergi pe una dintr-astea, trebuie s
