Dacă v-a turnat cumva plumb în aripi şi otravă în suflet revenirea fesenismului (sovietofil, mercantil, mediatic-scatofil) la putere în România;

dacă v-a isterizat noul triumf al secularului stîngism francez, a cărui raţiune supremă este „eliminarea privilegiilor“, nenorocitul egalitarism în numele căruia toţi pomii fructiferi din livadă ar trebui tăiaţi pentru ca iarba să poată respira, în sfîrşit, liberă(!);

dacă vă deprimă şubrezirea creştin-democraţiei în Germania, singurul sălaş european, alături de Anglia, unde încă subzistă străvechile principii privind ierarhia, tradiţia, respectul autorităţii, meritocraţia, cultul familiei, al eroilor ş.a.m.d.;

dacă vă înspăimîntă perspectiva unei Europe socialiste, lucrînd, ca-n Ferentari, pe principii de şatră omniaglutinantă şi atotpustiitoare („dă şi mie! dă şi mie!“);

dacă vă înnebuneşte arogantul spectru al Greciei, unde mentalităţile de nabab narcisiac duc inconştienţa trufaş, continental provocator, pînă la anularea şanselor de supravieţuire naţională;

dacă vă agasează corectitudinea politică şi vă isterizează discriminarea pozitivă;

dacă vă încercănează ascensiunea euro-planetară a anarhismului, troţkismului, bakuninismului, maoismului, castrismo-guevarismului şi brigadismului roşu;

dacă v-a venit să vă spînzuraţi văzînd că norvegienii sînt gata să-l trimită la un azil de lux pe monstrul care a asasinat cu sînge rece 77 de tineri;

dacă, pe scurt, vă simţiţi, ca mine, dezabuzat, dezosat, eşuat, sfîrîiac politic, nimiric etnocentric... şi altele asemenea faţă de noul, interneticul val al marxismului europlanetar, atunci deschideţi La naiba cu Picasso, de Paul Johnson, carte apărută recent la Humanitas, şi-o să vă liniştiţi dintr-odată.

DE ACELASI AUTOR Dezminţire Pe Mitică l-a ucis miticismul Şir de plecări Caragiale expresionist, cuminte şi coregraficCaaaalm. Nu e to