Doi jurnaliști de la thesun.co.uk au reușit să ajungă în Coreea de Nord, în regatul dinastiei Kim, unde clădirile înalte și primitoare sunt paravanul în fața Chinei, pentru a nu da de bănuit, unde metrourile nu sunt folosite pentru că sunt prea scumpe și unde, munca nu este plătită prin salariu.
E o realitate ciudată, aproape absurdă pentru europeanul secolului nostru, dar de înțeles pentru românii care au cel puțin 30 de ani.
Intrarea în Coreea de Nord
De la granița cu China se vedeau clădiri de șase etaje, care păreau blocuri drăguțe, însă, dincolo de graniță, față cu realitatea, blocurile nu aveau geamuri și erau doar un truc care să păcălească vecinii că nord-coreenii trăiesc bine. Click aici pentru fotografiile din Coreea de Nord
Orașul Sinuiju, gri și deprimant, nu dădea niciun fel de semn de activitate comercială. Fără reclame opulente, fără magazine luxoase, singurul semn distinctiv al orașului era vopseaua scorojită de pe fiecare dintre blocurile în care se întrerupe curentul în fiecare seară. Drumul până în capitala Pyongyang, deși nu mai lung de 200 de kilometri, a durat 6 ore cu trenul, trecând prin câmpuri, orașe și sătuce, decorate cu mozaicuri gigantice înfățișându-i pe cei doi lideri aleși Kim Il Sung, Kim Jong Il sau pe amândoi.
Cazarea la hotel
Cazați la unul dintre cele două hoteluri din capitală avizate să primească turiști străini, cei doi jurnaliști au observat că hotelul se află pe o insulă, fiindu-i oricărui turist imposibil să părăsească insula sau să facă vreo mișcare fără să fie văzut de patrulele miliției coreene. Hotelul, cu 6 etaje, dintre care numai 5 destinate turiștilor, are ultimul etaj închis turiștilor. Explicațiile șoptite primite de cei doi jurnaliști sugerează că la ultimul etaj se află spioni coreeni care ascultă conversațiile oaspeților.
Televizorul și alte mijloace de distracție
