Am căutat multă vreme în librăriile sau în bibliotecile nord-americane o carte care să reprezinte o sinteză cît mai completă asupra Evului Mediu timpuriu din zona geografică în care se află România actuală. Punctul meu de vedere nu e cel al unui specialist, ci doar al unui cititor interesat să clarifice aspecte ale istoriei învățate în școală în România, în anii ’80. Îmi aduc aminte de prima întîlnire cu o lucrare de istorie publicată în Statele Unite: era The New Penguin Atlas of Medieval History, pe care l-am văzut în anii ’90. Am studiat hărțile corespunzătoare perioadei Evului Mediu timpuriu și hărțile acelea m-au intrigat. Lucrarea cuprindea reprezentări pe care nu le văzusem niciodată în manualele de istorie pe care le studiasem în liceu sau în atlasele istorice publicate în România. Am avut sentimentul că o istoriografie nedreaptă omite urmașii Romei de lîngă arcul Carpaților, acolo unde erau reprezentați însă amplu și cu detalii cronologice precise goții, gepizii și avarii. Existența regatului avar întinzîndu-se peste Transilvania mă intriga peste măsură. Informația mă surprindea, deși dovada că aceste popoare au jucat un rol important în istoria primului mileniu se află expusă în sala de tezaur de la Muzeul Național de Istorie. Probabil că pe vremea întîlnirii mele cu acele hărți, încă amestecam istoria cu sentimentele; despărțirea a avut loc mai tîrziu. Prima mea reacție a fost aceea de a mă gîndi că are loc o eventuală neînțelegere. Reacția mea era, firește, o bună măsură a faptului că învățasem bine la școală în România, la lecțiile de istorie, cu lacune cu tot: mai cu seamă lacunele. Apoi, am învățat să privesc tot ceea ce studiasem vreodată la școală, nu doar înainte de 1989, cu un ochi foarte critic. Așa am descoperit The Early Medieval Balkans, volumul lui John V.A. Fine Jr., publicat de University of Michigan Press în 1991. Mai tîrziu, am învăț