Alegerile locale sunt, in mare masura, o repetitie tehnica a viitoarelor alegeri parlamentare.
Faptul ca ele se desfasoara intr-un singur tur de scrutin, primul clasat fiind si "alesul", anunta si prefateaza uninominalul "pur", propus pentru parlamentare. Solutia turului unic de scrutin a fost sustinuta, in cazul localelor, de catre toate formatiunile politice aflate in joc. Protestele "civile", care condamna procedeul pentru lipsa de reprezentativitate a viitorilor demnitari locali, nu au fost bagate in seama. Argumentul principal, reducerea cheltuielilor electorale in vremuri de criza, a prevalat. In realitate, formula electorala adoptata a fost preferata pentru ca ea asigura, cu cel mai inalt grad de probabilitate, realegerea primarilor si a presedintilor de consilii judetene aflati deja in functiune. Toate partidele stiu ce influenta au, pentru alegerile parlamentare de nivel national, liderii locali, cei mai multi "baronizati" prin incremenirea in functiile detinute. Candidatii noi, cu notorietate redusa si cu bugete de campanie minime, nu au, practic, nici o sansa, chiar daca proiectele lor sunt realiste si benefice pentru comunitatile in cauza. Un Nicusor Dan, candidatul bucurestean independent, ca sa exemplificam, este aproape cu certitudine condamnat la infrangere, in fata primarului Sorin Oprescu, desi programul sau contine cele mai rezonabile propuneri pentru gestionarea problemelor capitalei. D-l Oprescu poate sa-si reitereze proiectele fanteziste de la prima sa alegere pentru ca, in "sarbatoarea cu mici si bere", putini vor sta sa judece in ce masura "realizarile" cu care se faleste au fost initiate de el, iar cheltuielile pentru ele au fost chiar reale. Multi bucuresteni vor constata, in anii mandatului urmator, ca adevaratele probleme ale orasului tot n-au fost rezolvate, ca fondurile alocate conditiilor cotidiene de viata s
