2012 a fost un an generos în ce priveşte aprecierile la adresa cinematografiei româneşti, într-un context deloc favorabil imaginii României pe plan european. Ce-ar fi dacă ne-am bucura mai mult şi din plin de recunoaşterea primită, recent, într-unul din cele mai mari festivaluri ale lumii, cel de la Cannes?

Lungmetrajul "După dealuri", în regia lui Cristian Mungiu, a făcut posibilă o dublă premieră, lucru foarte rar la un eveniment de asemenea anvergură: Premiul pentru scenariu - Cristian Mungiu, şi Premiul (ex aequo) pentru interpretare feminină: Cristina Flutur şi Cosmina Stratan, două actriţe, debutante în film, care, potrivit Juriului de la Cannes, au jucat magistral. S-a scris mult pe această temă şi se va mai scrie. În fond, excepţia se cuvine răsplătită. Pentru că România a primit la Cannes cele mai frumoase elogii. Iar unii din ţară, care urmăresc să găsească nod în papură cu orice prilej - fie din obişnuinţă, fie din invidie, fie din orice alt motiv paralel cu subiectul în cauză - ar face bine să se gândească la un singur aspect: avem multe valori care stau sau sunt ţinute în umbră, fără a ieşi, deci, în evidenţă. Fiindcă acest lucru se doreşte. De aceea, atunci când valoarea îşi găseşte recunoaşterea, cu atât mai mult ar fi păcat s-o trimitem în spatele gratiilor. Cam aceasta este starea artei şi culturii româneşti în acest moment, evident cu unele excepţii.

Aşadar, Cristian Mungiu, al doilea mare succes la Cannes. În 2007, Mungiu era răsplătit cu Marele Premiu - Palme d'Or - pentru pelicula 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Anul acesta, lungmetrajul "După dealuri" a întrunit aprecierile criticii, fiind considerat între cele mai bune în selecţia de la Cannes. Un juriu internaţional de mare prestigiu - cineaşti recunoscuţi, multipremiaţi - Diane Kruger, Raoul Peck, Andrea Arnolda, Hiam Abbass şi Jean-Paul Gaultier, preşedintele juriului fiind r