Teatrul de repertoriu – un loc mental gol, măcinat pe dinăuntru de orgolii mărunte, ascunse în spatele unor cuvinte mari, de minciuna scărpinatului pe spinare a celui mai nou regizor și de disprețul profund față de public, principii artistice, performanță teatrală. Ei bine, deși așa pare, nu e o piesă de Thomas Bernhard – ci un text contemporan al slovacului Martin Cicvák, intitulat Kukura și produs de Teatrul Aréna din Bratislava, în regia lui Rastislav Ballek, Juraj Kukura fiind chiar numele directorului artistic al Arénei (și, aparent, un actor extrem de cunoscut). E spectacolul care a deschis ediția de anul acesta (a opta) a showcase-ului de dramaturgie contemporană slovacă, Nowá Dráma, de la Bratislava. Festivalul e organizat de Institutul Slovac de Teatru, care, pe lîngă showcase și altele, e un important editor de carte de artele spectacolului, de la volume de piese slovace ori în traducere (inclusiv Bernhard) pînă la versiuni în limba națională ale Dicționarului de teatru al lui Patrice Pavis, ale Teatrului postdramatic al lui Hans-Thiess Lehmann sau ale cărților despre performance ale lui Richard Schechner. O abundență informațională despre ultimii 20 de ani ai teatrului european și nord-american, la 60 de km, pe autostradă, de Viena și faimoasele ei festivaluri de teatru și dans – o condiție, s-ar spune, ideală pentru o ferventă emulație, o viață teatrală bogată. Nu am văzut toate spectacolele din showcase, însă, pentru cineva care se întîlnește pentru prima dată cu teatrul slovac, acest prim contact a fost mai degrabă dezamăgitor. Regizoral, parțial dramaturgic și scenografic. Martin Cicvák e considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți – dacă nu chiar cel mai important dramaturg contemporan din Slovacia. Însă Kukura al său preia nu doar universul predilect al austriacului Thomas Bernhard (flagelarea lumii teatrale), ci și stilul său de scriit