Congresul de la Cluj ar fi trebuit să dea semnalul federalizării sindicatelor româneşti şi maghiare.
Cu şase ani în urmă, la Cluj s-a iniţiat „Asociaţia română de istorie a presei", care editează lunar „Revista română de istorie a presei", ajunsă, iată, la al 11-lea număr. Iniţiatorul asociaţiei şi al revistei este profesorul univ.dr. Ilie Rad, şeful catedrei de jurnalistică de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul U.B.B., secondat apoi de alte personalităţi din ţară, precum universitarul bucureştean Marian Petcu, membru fondator şi redactor-şef al revistei amintite.
Am ţinut să fac aceste precizări pentru că în textul de faţă rezumăm un articol de o mare valoare informativă şi documentară privind un eveniment ce a avut loc la Cluj, în îndepărtatul an 1923, dar cu multe conotaţii valabile şi azi într-o societate frământată de orgolii, jafuri... legalizate etc., dar şi de unele tensiuni interetnice. Este vorba despre Congresul General al Presei din România, considerat de autor, Marian Petcu, drept un mare eşec... Aceasta cu toate că programul anunţat de organizatori - la care au subscris şi sindicatele din Cluj ale ziariştilor români şi, respectiv maghiari - pentru 15-18 decembrie 1923 trebuia a duce, în final, la o Charta Magna a ziariştilor din România. Ce prevedea, pe scurt, acel program?!... Mai întâi, o primire protocolară a delegaţilor la primarul Clujului. Apoi urmau discursurile preşedinţilor celor două sindicate de presă din Ardeal, Dumitru Tomescu şi Emerik Kadar, iar Constantin Bacalbaşa, preşedintele Sindicatului Ziariştilor Bucureşteni, ar fi conferenţiat la prefectură, în faţa şefilor instituţiilor locale. După masă ar fi vorbit Iosif Nădejde despre organizarea profesională a ziariştilor, Emeric Szego despre problemele presei minoritare şi Constantin Mâţu despre presa din Basarabia.
Dezast
