Plagiatul, plagă (inter)naţională
Două articole şi un interviu ne reţin atenţia în numărul din 15-21 mai al revistei 22. Andrei Cornea comentează, în stilul lui limpede şi exact, situaţia de la MECT ca urmare a plagiatelor celor doi miniştri numiţi de USL, unul retras, altul, demisionar, Corina Dumitrescu şi, respectiv, Ioan Mang. După părerea autorului articolului, bâlbâiala e a primului-ministru, care nu avea voie să nu ştie cu cine are de-a face, mai ales că ambele persoane erau ca şi necunoscute în lumea universitară, trebuind să fie, aşadar, verificate cu mare grijă. Graba nefiind un sfetnic bun, nici întârzierea unei decizii, o dată plagiatele dovedite, n-a fost a bună. Ocolirea instanţelor academice responsabile cu etica sau apelul la Academie, care nu are atribuţii în această privinţă, arată puţina familiarizare cu domeniul a lui Victor Ponta.
În celălalt articol, Nicoleta M. Dumitraşcu trece în revistă cazurile de plagiat din ultimii ani, de la noi sau din alte părţi. La unele ne-am referit şi noi săptămâna trecută. Zece plagiatori (îndeosebi de teze de doctorat) sunt bun naţional: asistenţi, lectori, conferenţiari şi profesori universitari, un prefect şi un ministru. Două lucruri sunt demne de a fi semnalate: nu în toate cazurile plagiatorii au fost daţi afară sau şi-au văzut titlul de doctor retras, ca să nu mai vorbim de pedepsirea faptei în justiţie (în singurul caz în care plagiatorul a fost condamnat de colegii de breaslă, justiţia a făcut dreptatea ei obişnuită, repunându-l în funcţie!); unele universităţi, între care aceea din Bucureşti, s-au remarcat prin solidarizarea cu plagiatorii. În fine, citiţi interviul lui Liviu Ornea despre nerespectarea standardelor academice, impuse de legea Funeriu, nici măcar de urmaşul acestuia la MECT, Cătălin Baba, numit tot de PDL, dovadă, susţine pe drept cuvânt autorul, că „furia” contra une
