Prilej pentru cei mititei şi, în egală măsură, cei mai mărişori, să se bucure de atenţia sporită a mediilor de informare, de la articole elogioase despre ce face societatea actuală pentru “fericirea copilului”, emisiuni radio şi tv închinate aceluiaşi subiect, copiii noştri, copiii României şi viaţa lor aurită şi fericită.
Regret că nu pot achiesa la subiect în termenii atât de cunoscuţi ordonaţi de directivele unei cancelarii, foste ori actuale. De ani buni, copilul, acest subiect al multor afaceri, a fost obiect de troc, de experimente nefericite, de studii eşuate care au ajuns la limanul demonstraţiilor oferite pe viu de celebrele, de-acuma, examene de bacalauret. În şcoala românească sunt obiecte de studiu când prea multe când prea puţine, stâlpii culturii sunt când ciopârţiţi când anulaţi şi, din nou, reintroduşi, copiii elevi nu mai pricep nimic ori sunt supuşi unor experimente de-a dreptul diabolice, în care compoziţia, Limba şi Literatura Română, Istoria, limbile străine sunt transformate în modalităţi de sucit minţile, devin anoste, copleşite de instituţii absurde, dar savant alcătuite de către dascăli buni “să şadă în zidirea Sfintei Glorii”!!
Prea multe ore de studiu, prea lung timpul de şcoală, prea puţin timp afectat pentru relaxare şi tot aşa, încât modificarea programei şcolare, pardon de vorbă proastă, acum i se zice “Curicullum”, după regândirea expresiilor “academice” aplicabile şi celor mititei este calul Troian al fiecărui început de descălecat. Este o superbă brambureală ale căror victime sunt cei care Vineri, la 1 Iunie, au parte de o zi liberă şi de foarte multă distracţie.
Sigur, copilul rămâne copil, deşi la noi, mai ales orăşenii, au alte unităti de măsură ale valenţelor tinerei generaţii, după o expresie la modă odinioară. Fizic, elevii de azi nu se aseamănă deloc, dar absolut deloc, cu cei care au copilărit cu Cico,
