Profetică întrebare lansa Andrei Cornea, la sfîrşitul comentariului său din revista 22, din 9 martie 2010: „Oare la fiecare schimbare de prim-ministru vom avea şi un nou institut condus de un alt «anticomunist»? Şi oare, de fiecare dată, o nouă salvă de săgeţi otrăvite vor fi aruncate de intelectuali care văd numai cu un singur ochi, dar reproşează tuturor celorlalţi confraţi că sînt chiori?“.

Iată că Andrei Cornea primeşte zilele acestea un răspuns pozitiv: demiterea lui Vladimir Tismăneanu din funcţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al IICCMER a stîrnit un val de indignare în rîndul camarilei prezidenţiale, ai cărei reprezentanţi, deşi în posesia ambilor ochi, preferă să-l închidă pudic pe unul, prefăcîndu-se că văd numai cu unul singur. O subită şi bizară amnezie pare să-i afecteze în ultima vreme pe intelectualii „critici“, care protestează împotriva măsurii luate de Victor Ponta: se vorbeşte de restauraţie şi de „pontocraţie“, prim-ministrul este acuzat de „o imensă bădărănie“ pentru că şi-a permis să-l demită pe întîiul anticomunist al ţării, unicul şi de neînlocuitul Vladimir Tismăneanu. Nimeni nu pare să-şi aducă aminte cum a ajuns dl Tismăneanu preşedintele Consiliului Ştiinţific al IICCMER, la sfîrşitul lui februarie 2010. Nici unul dintre susţinătorii săi nu vrea să vorbească despre decizia prim-ministrului Emil Boc de a-l îndepărta pe Marius Oprea – cel care a creat Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului în decembrie 2005, cu cîteva luni înaintea înfiinţării Comisiei Tismăneanu!

Am publicat, în numărul din 5 martie 2010 al revistei, un editorial intitulat „Cînd ştiinţa şi conştiinţa devin cantitate neglijabilă“, din care reproduc acum un scurt pasaj: „Personalităţi de prim rang ale disidenţei anticomuniste româneşti şi istorici renumiţi ai regimurilor comuniste, români şi străini, au protestat în nume