La invitaţia Britsh Council Bucureşti, profesorul David Crystal s-a aflat în ţară, în luna mai, pentru o serie de conferinţe în Bucureşti, Iaşi şi Timişoara. În prezent, conduce Asociaţia Internaţională a Profesorilor de Engleză ca Limbă Străină (IATEFL) şi Asociaţia pentru Învăţarea Limbilor (ALL) şi este preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Alfabetizare din Marea Britanie, vicepreşedinte onorific al Colegiului Regal de Logopedie, al Institutului de Lingvistică şi al Societăţii Redactorilor şi Corectorilor. David Crystal s-a remarcat prin cercetări în domenii precum fonetică, stilistică şi aplicaţii ale lingvisticii în cadrul religiei, educaţiei şi medicinii, precum şi prin dezvoltarea unei game de tehnici care permit stabilirea profilului în scopul diagnosticului şi terapiei. Engleza este, incontestabil, limba universală. Cît spaţiu mai rămîne pentru diversitatea lingvistică? Dar este oare engleza atît de globală? Cînd te uiţi la statistici, doar două miliarde de oameni de pe planetă folosesc engleza, plus, să nu uităm, există aproximativ şapte mii de limbi vorbite. Faptul că engleza a căpătat un statut dominant nu presupune că celelalte limbi vor pieri. E adevărat că asistăm, în diferite zone ale lumii, la fenomene de acaparare de către limbi majore, cum este engleza, a celorlaltor limbi, aşa cum se întîmplă în Australia. Dar nu e numai cazul englezei. Spaniola este şi ea limba care a acaparat America de Sud. Cred că există o sferă suficientă pentru diversitate, iar motivul e dat de două forţe care pun în mişcare limba: nevoia de inteligibilitate şi nevoia de identitate – trebuie să putem să vorbim despre noi înşine: eu, de pildă, provin din Ţara Galilor şi, dacă aş vrea să-ţi povestesc despre mine, aş vorbi în galeză, iar tu, în română. Şi galeza, şi româna sînt limbi importante, care nu sînt deloc afectate de faptul că acum vorbim în engleză. Apoi, nic