Ion Vartic, Cioran naiv şi sentimental,

ediţia a III-a revăzută şi adăugită,

Iaşi, Editura Polirom, Colecţia „Plural M”, 2011, 320 p.

Nu ştiu dacă această nouă ediţie revăzută şi adăugită de la Polirom a cărţii lui Ion Vartic despre Cioran poate fi privită ca „o nouă carte”; mai degrabă nu.

Cert este însă că aduce la zi dosarul filosofului şi a generaţiei sale, recuperînd, între altele, volumul inedit De la France, strălucita exegeză „genetică” a lui Nicolas Cavaillès, şi noile controverse prilejuite de Liviu Bordaş în marginea acuzelor de plagiat legate de Nae Ionescu. Nu sunt multe cărţi despre Cioran care să deschidă atîtea piste incitante de invesigaţie; între cele apărute la noi, este cea mai subtilă şi mai complexă. Una dintre rădăcinile sale trebuie căutată, desigur, în „dosarul” – transformat în 1995 şi în volum – 12 scrisori de pe culmile disperării unde, pe lîngă cele 12 scrisori trimise de Cioran lui Bucur Ţincu între 1930-1933 şi recuperate de Horia Stanca, era inclus un comentariu al lui Ion Vartic pe marginea unei cărţi de Dmitri Merejkovski (Scriitori ruşi) citite cu pasiune revelatoare în adolescenţă de către Emil Cioran (sublinierile sale fiind reproduse în facsimil); de asemenea, cinci cărţi poştale ale lui Cioran către Simion Timaru, un text al lui Nicolae Tatu despre escapadele montane ale tînărului Cioran, un fragment din articolul cioranian Decepţii şi speranţe în jurul Ardealului apărut în Vremea (ianuarie 1937) şi mai multe secvenţe generaţioniste avîndu-i ca protagonişti pe Eliade, Lucian Boz ş.a. Cîteva eseuri ale lui Vartic din amintitul dosar au fost reluate şi reconfigurate în Cioran naiv şi sentimental (2000). E vorba de Cioran înainte de Cioran, O carte din biblioteca tînărului Cioran, „Ce mai fac domnişoarele Domnaru?” şi Craii de sub Arini, ultimul – despre pitoreştii prieteni „rata