Cu 20 de ani în urma, României i se recomanda sa taie astfel raul de la radacina pentru a-si relansa economia. Astazi e rândul UE sa aiba aceasta optiune, dar nici noi n-am scapat.

Când România a trecut la economia de piata, la începutul anilor '90, recomandarile venite în valuri din toate partile sunau identic: "terapie de soc!" Dar cei ajunsi la vremea aceea la conducerea tarii au evitat masurile cu impact social dur - aplicate în schimb la acea vreme de polonezi, care au resimtit din plin efectul, însa au si cules roadele succesului reformelor cu mult înaintea românilor. Economia tarii noastre s-a târât, la propriu, pâna în 1997, când prima guvernare de dreapta - din care faceau parte PNTCD, PNL si PD - a luat taurul de coarne, impunând închiderea primelor mari unitati industriale cu pierderi. Cu 15 ani în urma, Braila vuia de proteste, mai ales ca la costurile sociale ale acestei decizii (si ale altor masuri nepopulare) s-au adaugat nelipsitele scandaluri de coruptie. De altfel, coalitia care a guvernat atunci a platit cu vârf si îndesat la alegerile din 2000, când membrii sai au ajuns direct în opozitie, iar cel mai important partid din coalitia de atunci se zbate si astazi în cvasianonimat.

Pâna la urma, criza economica prelungita, declansata în (unii spun "de") Statele Unite, a venit precum un tsunami obligând nu doar România sa aplice terapia cea mai dura, ci si alte state din UE - si înca unele dintre cele dezvoltate. Poate ca dra(h)ma grecilor va rezolva pâna la urma aceasta situatie absurda în care toata lumea da vina pe toti ceilalti, iar liderii comunitatii europene ezita sa aplice terapia de soc, aceeasi pe care ne-au recomandat-o ei cu de 20 de ani în urma.

Dar în România tocmai începe sa-si arate roadele o alta terapie de acest fel în justitie, un domeniu care e pe cale sa prinda curaj sa arunce coruptii de rang înalt