Figura mareşalului Erwin Rommel este una dintre puţinele ale liderilor Germaniei lui Hitler cu trăsăturipreponderent pozitive.
Un curent istoriografic tot mai puternic conturat încearcă o reevaluare critică a unor figuri reprezentative ale Germaniei naziste. Nu este vorba de tentative de reabilitare a personajelor condamnate pentru crime de război, ci de încercări de lămurire a activităţii reale a celor care au fost implicaţi în vâltoarea celui de-al doilea război mondial, precum şi în cele care au precedat marea conflagraţie.
Astfel de încercări sunt făcute, de exemplu, în Germania, de către Guido Knopp, redactorul-şef al departamentului „Istorie" al prestigioasei televiziuni ZDF. El a realizat mai multe documentare TV, precum şi cărţi de succes. Printre figurile pe care le analizează jurnalistul şi istoricul Guido Knopp se numără cea a feldmareşalului Erwin Rommel, supranumit „Vulpea Deşertului". Demersul său este extrem de dificil, pentru că există un adevărat păienjeniş de mituri ţesute în jurul acestuia. Pentru mulţi dintre nazişti, Erwin Rommel este prototipul eroului germanic, capabil să-i înfrunte pe duşmani în plin deşert.
Pentru cei care susţin teza unei rezistenţe cât de cât semnificative a ofiţerilor germani împotriva nazismului, Erwin Rommel este protectorul conspiratorilor care au pus la cale atentatul cu bombă împotriva lui Adolf Hitler, comis pe data de 20 iulie 1944. Iar Erwin Rommel ar fi plătit cu viaţa colaborarea cu conspiratorii. Pentru adversarii săi englezi, Erwin Rommel a fost un adversar „frecventabil", demn de respect, pentru că pe frontul din Africa de Nord nu au fost ororile de pe Frontul de Est. În România, dincolo de amintirea mareşalului german a rămas amintirea tânărului şi capabilului ofiţer din armata kaiserului Wilhelm al II-lea, care a luat parte la luptele de pe Valea Jiului, când armatele germane
