Pînă la urmă, totul pare să fie o ches­tiune de terminologie. Mai precis, de conținut. Acela cu care umplem un cuvînt. Cuvintele sînt aceleași, doar că fiecare se gîndește la altceva cînd le pronunță. Ne-ar trebui niște dicționare, sau măcar un glosar de termeni curenți, același pentru toți, pe care să le consultăm permanent, așa cum bine ne-a învățat fostul premier – un intelectual care știe să mînuiască DEX-ul. Multe s-ar rezolva, inclusiv crizele de conștiință (Ce-o fi aia? Căutați în dicționar!), așa cum am văzut și în filmul lui Porumboiu (fiul, nu tatăl), unde același DEX era folosit cu succes chiar de un, să vezi și să nu crezi!, polițist. De pildă, cuvîntul competent. Toți îl au în gură și-l rostogolesc voluptuos pînă la sațietate. Guvernele sînt formate, firește, numai din oameni competenți. Șefii de tot felul – competenți, vezi bine. Dar, ca să nu rămînem la generalități, iată un exemplu. ANCS este o agenție guvernamentală (curînd, se pare că va (re)deveni minister) care se ocupă de cercetarea științifică. Șeful ei e numit de guvern și are rang de secretar de stat. Pînă acum cîteva zile, era șef acolo dl Dragoș Ciuparu, inginer chimist, fost prorector al Universității de Petrol și Gaze din Ploiești, fost cadru didactic la Yale University, om cu o listă impecabilă de lucrări științifice – competent, fără doar și poate, în privința cercetării. Competent, din punctul de vedere al celor (să-i numim, generic, categoria A) care înțeleg realizarea în cercetare prin publicarea în reviste recunoscute internațional, prin citări în același fel de reviste, prin patente recunoscute internațional, prin cîștigarea de granturi în competiții deschise etc. Era firesc ca dl Ciuparu să fie schimbat din funcție. Nu pentru că e competent, ci pentru că fusese numit politic. Era, însă, firesc să-i urmeze cineva cel puțin la fel de competent. Și, nu mă îndoiesc, dl Prisecaru