Abandonare extremă: mame care şi-au părăsit copiii la Pediatrie. Unii stau acolo de aproape doi ani. Se agaţă de zăbrelele patului şi scâncesc: "Unde-i mama?"
Într-un spital nu e nici măcar ca la Casa de Copii. Sunt saloane, nu camere de joacă, iar asistentele și infirmierele nu pot fi mame adoptive
Ca nişte lumânărele pâlpâie în pătuţ, îşi găsesc echilibrul ţinându-se de zăbrele şi se feresc de lumina venită prin fereastră. 20 de copii caută spre uşa salonului, aşteptând întruna pe mama sau pe tata. Până şi pruncul de o lună îşi încreţeşte fruntea când îl atinge doctoriţa. "Nu-i tata. Tata tău nu-i", aud în spate cuvintele asistentei care ţine în braţe un băieţel. "Uite ce frumoşi sunt. De ce nu vin să-i ia acasă?", e întrebarea pe care şi-o pune pentru a mia oară. Aceştia sunt copiii abandonaţi ai Iaşiului, bebeluşii "uitaţi" de părinţi în spitale.
Sănătoşi, dar părăsiţi
Anual, lotul de bebeluşi abandonaţi se înnoieşte. Din ianuarie, încă 12 au fost uitaţi de părinţi prin saloanele Spitalului de Copii din Iaşi. În total, 47 de suflete se află sub îngijire în cele două secţii externe spitalului, cea de Recuperare şi cea de Pediatrie Cronici. Dacă pentru 27 dintre prunci, familia dă măcar un telefon să afle cum le merge, pentru restul de 20 mamele au dispărut fără urmă în lumea largă. Ei sunt copiii însănătoşiţi în saloane, dar uitaţi prin spitale de rudele prea sărace şi iresponsabile.
"Cum poţi să te plimbi liniştit pe stradă când ştii că pruncul tău este la spital", se întreabă Elena Hanganu, medic chirurg pediatru. Toţi copiii de acolo sunt sau au fost la un moment dat în tratament. Chiar dacă s-au recuperat, pe jumătate dintre ei nu-i mai ia nimeni acasă. În cazul celorlalţi, aflaţi sub tratament, părinţii rar mai dau câte un telefon. "Spitalul a devenit supraîncărcat. Costurile suplimentare încarcă
