J.M. Coetzee este laureatul din acest an al Marelui Premiu Ovidius. Anularea, din motive independente de USR, a ediţiei a XI-a a Festivalului „Zile şi Nopţi de Literatură” ne-a împiedicat să-i decernăm premiul. O vom face, totuşi, cu o altă ocazie. J.M. Coetzee a acceptat, chiar şi în aceste condiţii, să ne acorde un interviu în exclusivitate pentru „România literară”. Cu încuviinţarea autorului, îl publicăm acum, în preajma săptămânii în care a avut loc de un deceniu încoace Festivalul nostru, profitând de Târgul de Carte Bookfest, la care va fi lansat, sâmbătă, 2 iunie, ora 13, la standul Editurii Humanitas, romanul Tinereţe, în traducerea Irinei Horea. Dialogul a fost purtat, prin corespondenţă, cu Nicolae Manolescu şi a fost tradus de către Irina Horea. Înainte de a răspunde întrebărilor propriu-zise, J.M. Coetzee a considerat necesar să facă unele precizări.

Dragă domnule Manolescu, permiteţi-mi câteva observaţii generale înainte de a răspunde întrebărilor Dv.

Există multe genuri de scriitori pe lume. Printre acestea: a) genul de scriitor care se aşază să scrie cu intenţia de a comunica unui grup de cititori o idee care este importantă pentru el; şi b) genul de scriitor care se aşază în faţa hârtiei goale într-o anumită stare de spirit, o anumită dispoziţie căreia îi îngăduie să-şi găsească forma verbală, folosindu- se de mâna celui care scrie.

Limba engleză nu are un cuvânt bun pentru ceea ce numesc eu aici dispoziţie. Cuvântul german Stimmung îl redă mai exact.

Urmându-l pe Heidegger, eu înţeleg prin Stimmungen ceva mai mult decât numai stările emoţionale tranzitorii pe care le trăiesc în cursul unei zile. Le consider a fi dispoziţii ale întregii fiinţe faţă de lume.

Prin urmare, pentru al doilea gen de scriitor, creaţia este compusă într-o anumită Stimmung, sau se află sub influenţa acesteia. S-ar putea chiar sp