La intrebarea de mai sus eu inclin sa dau un raspuns negativ. Ca indivizi luati in parte, ca natie in ansamblu, cred ca nu prea dam dovada de echilibru. Cel mai bine se vede lucrul asta in sfera politicului. Aici macar avem scuza ca nu avem de partea noastra traditia.

In sport insa si in fotbal in special ar cam trebui, dupa zeci de ani de competitie, sa dam dovada de mai multa minte. Starea de exaltare la care ne ridicam, sau coboram, la un moment dat, ar putea fi pusa pe seama genei noastre latine. Argumentul asta nu prea tine atata vreme cat spaniolii, italienii si francezii manifesta ponderatie chiar si dupa succese sau insuccese rasunatoare. Ma refer aici in mod evident la cei care produc actul sportiv, adica la profesionisti. Pana la urma a fi echilibrat inseamna a da dovada de profesionalism.

Suntem asadar oamenii extremelor. Patania lui Bute de saptamana trecuta este cat se poate de elocventa. Nu ma pricep la sportul cu manusi asa ca nu voi intra intr-o „analiza” tehnica asa cum se intampla acum pe mai toate canalele de televiziune. Remarc insa faptul, apropo de echilibru, ca pana la meciul cu „celebrul” Froch, Lucian al nostru era plimbat ca ursul prin targ, laudat, adulat, curtat si folosit, inclusiv de politicieni. Dupa ce englezul a dat cu el de pamant, la propiu, lucrurile s-au schimbat radical.

Ai senzatia, vorba ganditorului Copos, ca s-a scufundat planeta sau ca avem parte iar de o invazie turco-tatara fara precedent. Nu vreau sa ma folosesc de chestia aia rasuflata care ne reaminteste ca pana la urma e vorba de sport si de nimic altceva. E o competitie in care sunt ambitii si bani foarte multi, asa ca…nu e ciondaneala unor puberi in spatele blocului. Am citit intr-un ziar central ca Bute ar putea face contestatie si castiga meciul la masa verde pentru ca ringul a fost invadat de staff-ul lui Froch inainte de finalul oficial al par