Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Muşina – Cinci,

cu o prefaţă de Nicolae Manolescu,

Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2011, 96 p.

Ioan Groşan – Şcoala ludică. Eseu scenic în două acte,

Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2011, 51 p.

Editura Tracus Arte s-a asociat iniţiativelor de reeditare a celor câteva „manifeste” optzeciste care, în plin marasm ceauşist, anunţau nu numai debutul unei noi generaţii literare, ci şi faptul că societatea şi cultura română păstrau zone neafectate de îndoctrinare.

Astfel, la sfârşitul anului 2011, au văzut lumina tiparului două ediţii pe care, în lipsa altui termen, le voi denumi restitutive. Este vorba, mai întâi, de o reproducere a volumului colectiv de debut Cinci (avându-i ca autori, o ştie orice iubitor de poezie, pe Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin şi Alexandru Muşina), apărut în 1982, respectiv, de o reeditare a eseului scenic Şcoala ludică, aparţinându-i lui Ioan Groşan, reprezentat în 1976 de trupa Ars Amatoria.

Ambele volume au constituit, la vremea lor, evenimente literare şi culturale ale unei Românii tot mai închistate şi mai prăfuite. Apariţia lor nu a fost uşoară, în condiţiile unei cenzuri care, după deceniul şi jumătate de relativă liberalizare, îşi redescoperea instinctele staliniste. Chiar dacă n-au existat repercusiuni din partea „organelor”, manifestele n-au fost deloc întâmpinate cu bătăi cu flori. Dimpotrivă, dacă n-au tăcut oportun(ist), organele culturale ale regimului – revistele „Săptămâna” şi „Luceafărul”, pentru cei care n-au prins anii ’80 – au reacţionat cu brutalitate, înfierându-le cu obişnuita mânie proletară.

În special volumul Cinci a beneficiat de atenţia contondentă a falangei protocroniste. El venea la puţină vreme după Aer cu diamante, celălalt manifest p