Sunt foarte rare situațiile când în cultura română se celebrează și onorează discreția. O discreție de unde apar încet dar sigur mii de pagini traduse din literatura americană, britanică și germană – James Joyce, William Faulkner, Robert Musil, Franz Kafka, Peter Beagle, D. M. Thomas, Hermann Broch, Jostein Gaarder, F. Scott Fitzgerald [bibliografia Al. Cistelecan vezi aici ] – , dar și o operă poetică ”ce surprinde tocmai prin naturaleţe şi (aparentă) simplitate” (vezi aici Catrinel Popa). Cum să nu celebrezi astfel de personaje discrete ? Este motivul pentru care la Editura Humanitas apare seria ”Potrete în dialog”, un soi de memorii salvate, în acest caz chiar pe ultima sută de metri, lovitura de grație dată atrofierii memoriei colective. Voi prezenta frugal volumul în care filosoful Gabriel Liiceanu dialoghează cu poetul și traducătorul Mircea Ivănescu, chiar cu puțin timp înaintea morții acestuia.

Gabriel Liiceanu, Măștile lui M. I./ Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu, Ed. Humanitas, seria ”Portrete in dialog”, București 2012, 232 pp., ilustrații, ISBN 978-973-503542-6.

Apropo de istorie! Cum ar fi să fiți intervievați cu puțin timp inaintea morții, să vi se solicite – în cîteva zeci de ore de înregistrare – radiografierea datelor istoriei personale și memoria dvs. să pornească de la amendarea unui aspect lipsit de acuratețe și, aparent, complet neutru de propria biografie? ”Vestea morții lui Iosif Vissarionovici Stalin a căzut ca un trăznet asupra membrilor de partid și a opiniei publice românești.” (M. I., p. 28) Este o afirmație pe care M. I. o sustrage din conversațiile televizate ale lui Stelică Tănase cu Dinescu, care în tendința de a reconstitui atmosfera Bucureștiului de altă dată, a ”spus o minciună cît el (i.e. Stelian Tănase) de mare”. Așadar, consternat, concitadinul contemporan evenimentului, evocă complet diferit ”momentel