Mulţi dintre noi se plâng astăzi de calitatea vieţii, de corupţie şi de proasta guvernare şi idealizează vremurile de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial. Istoricul Lucian Boia, care şi-a făcut o profesie din a demonta mituri, vorbeşte despre neajunsurile acelei perioade. El arată că, uneori, cerând mai mult, poţi căpăta mai puţin decât îţi oferă momentul istoric. Profesorul Boia observă şi absenţa marilor credinţe din lumea în care trăim, sugerând că, în acest ritm, riscăm un proces de alienare colectivă. Nu în ultimul rând, din dialogul cu Lucian Boia veţi afla ce anume ameninţă civilizaţia europeană, cea care a diseminat cunoaşterea în modernitate. George Rădulescu: Nu cumva riscăm să greşim fundamental dacă judecăm istoria recentă contrafactual? Dacă, de pildă, îi acuzăm pe Mircea Eliade şi pe Emil Cioran pentru orientarea lor ideologică din tinereţe?

Lucian Boia:Eu n-am făcut asta în cartea mea Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950. Dacă aţi citit-o, aţi văzut că sunt foarte echilibrat în interpretări pentru că mi se pare că ar fi fost o lipsă de bun-simţ din partea mea să-i cert pe aceşti oameni care au gândit şi au trăit în anii ’30. Dacă au gândit aşa, înseamnă că se putea gândi aşa în epocă şi nu ştiu dacă noi gândim întru totul mai bine. Ni se pare nouă că gândim mai bine. Vor veni alţii, peste 50 de ani, care se vor mira cât de prost am gândit noi. Cum de a fost posibil să gândim aşa... Da. Aşa a fost epoca! A fost tentaţia extremelor fiindcă era o mare stare de nemulţumire. În toată lumea, de altfel. În toată lumea. Anii ’30 sunt tensionaţi peste tot, dar şi în societatea românească, într-o foarte mare măsură. Nemulţumirea se manifestă mai ales printre aceşti oameni foarte tineri. E o generaţie tânără care intră în scenă acum. Intră masiv în scenă. Sunt tineri străluciţi care, la 20 şi ceva de ani, deja încep