- Tanara actrita de cinema, cu studii americane si filme realizate, si acasa, si dincolo de ocean, si-a croit succesul convinsa ca atunci cand faci ce iti place si placerea e dublata de munca, nu exista piatra care sa-ti stea in drum -

Linistea bunicii si ciorba bunicului

- Esti o actrita de cinema cu palmares stralucit. Ai lu­crat cu Francis Ford Coppola si cu Joel Schu­macher, doi giganti ai regiei de film. Cu toate astea, acasa, in Romania, esti prea putin cunoscuta. De unde a pornit drumul tau spre succes?

- De obicei, talentul si pasiunea pentru o arta anu­me se mostenesc pe linie de familie. La mine n-a fost asa. Am avut, ce-i drept, parinti cu firi artistice, firi foar­te imaginative, dar ei sunt (doar mama mai este, caci tata s-a prapadit) de profesie ingineri metalurgi. In­­gi­neri cu firi de artisti. Tata picta, mama il ajuta, aman­doi confectionau marti­soare si bratari inainte de '90, apoi ta­ta si-a descoperit pa­siu­­nea pentru fotografie... Aman­doi erau innebuniti du­pa filme si muzica, asa ca eu am ascultat muzica, in­clusiv straina, de foar­te mica. Apoi, cand aveam cinci ani, am pri­mit un vi­­deo de la o matusa din Sta­tele Unite si am in­ceput si maratonul fil­melor. Tot blo­cul venea la noi in vizi­ta, sa vada filme de pe ca­sete "tra­ficate", cum se fa­cea pe atunci. Apoi ai mei ma du­ceau la expozitii de pictura, aveam albume de arta in ca­sa... M-au educat in directia asta artistica, mi-au inoculat bucuria asta de a trai cu arta. Iar acasa, mereu stiau sa creeze sarbatori, chiar daca, din punct de vedere finan­ciar, nu aveam mari posibi­li­tati. Nu ne permiteam sa dam mese fastuoase sau sa cum­param cadouri scumpe, in­sa lipsa banilor era com­pensata de imaginatia lor si de dra­gostea cu care im­pa­chetau fie­care cadou mo­dest sau pe care o adaugau in orice reteta de mancare. Cred ca atmos­fera aceasta per­m