Sâmbăta trecută, în cadrul unei ceremonii, un bust al poetului Adrian Păunescu a fost instalat în Grădina Icoanei din Bucureşti. La iniţitiva primarului sectorului doi, Neculai Onţanu, şi alţi artişti români au avut parte de omagii publice asemănătoare. Ne bucură, desigur, faptul că scriitorii, actorii, pictorii şi alţii nu sunt ignoraţi de oficialitate.

Primarul sectorului doi este unul dintre devotaţii unor astfel de manifestări artistice. Holul Primăriei de lângă Piaţa Obor găzduieşte frecvent vernisaje. Anual sunt acordate premii şi sprijinite numeroase activităţi culturale. La dezvelirea bustului lui Adrian Păunescu au participat figuri cunoscute ale lumii literare, ca şi admiratori ai poetului. Am înţeles că propunerea a fost făcută de un juriu independent, ceea ce denotă grijă faţă de obiectivitatea în alegere. N-a lipsit o motivare specială a gestului. Adrian Păunescu este o personalitate contestată şi motivarea era de rigoare.

Am scris eu însumi, şi nu o dată, despre Adrian Păunescu. Nu există nici o îndoială că e vorba de un poet adevărat. Am insistat, de asemenea, pe meritele lui în bătălia pe care scriitorii sau artiştii, în general, o duc pentru recunoaşterea şi respectarea drepturilor lor într-o societate, precum aceea de astăzi, nu tocmai obsedată de cultură. Primarul Neculai Onţanu reprezintă o excepţie. Una din prea puţinele. Îi putem număra pe degete pe cei care, în ţară, dovedesc o dragoste la fel de constantă faţă de cultură. România literarăi-a menţionat cu toată recunoştinţa de fiecare dată. Chiar pe coperta revistei se află un nume care îi permite apariţia fără sincope.Citiţi însă programele electorale lipite în zilele acestea pe toţi stâlpii şi număraţi de câte ori apare cuvântul cultură. Cât despre literatură... Nu doresc să trec drept un trouble-fête, nici ca articolul meu să fie considerat o critică a unui gest priete