… asta e, sunt o fire nostalgica. Imi recunosc slabiciunile. Uneori ma palesc nostalgiile hibernale in plina vara. Parca a fost ieri ! Era ianuarie, lumea iesise pe strazi, dictatorul statea la caldura, Remus Cernea protesta (si) pe Voxpublica. Si, Doamne, cum le mai zicea ! Va mai amintiti ? Din rarunchi, cu patima omului convins de aproape-mi dadeau lacrimile. Precum Labis mancand inima fripta a caprioarei, Cernea ii manca dictatorului ficatii si ce-i mai cadea sub pana necrutatoare. Cu ochii-n lacrimi.

Luati de gustati cateva bucatele, de pofta :

« Gata, tiranule… Ajunge… Ai batjocorit tot, de la instituțiile democratice la propriul statut de președinte al unei țări membre a Uniunii Europene. Ai umilit persoane care au o valoare umană și profesională deosebită (sic !)…[…] Ai cultivat o camarilă de parveniți obedienți în jurul tău. […] În anii ‘30 ți-ai fi pus și o uniformă și ai fi salutat națiunea cu brațul întins. Desigur, ai fi atacat și Uniunea Sovietică, alături de Hitler (sic!) … Dar, atenție!, în ‘89 ar fi trebuit să fugi mâncând pământul. Adesea, cetățenii își iau, totuși, revanșa față de dictatori și trântesc cu ei de pământ. Va veni, de bună seamă, un astfel de nou moment de grație al românilor și în ce te privește pe tine și camarila ta, mai devreme sau mai târziu… Iar acel moment al înlăturării tale și a regimului tău va scoate oamenii în stradă de bucurie […]

Ia aminte la ce au pățit tiranii din țările arabe anul trecut… Crezi că finalul lor nu e posibil în Europa? Atunci gândește-te la finalul lui Ceaușescu… Gândul la furia oamenilor sătui de dictatură, foame, frig și umilințe, și dezlănțuiți împotriva unui tiran mizerabil ca tine ar trebui să îți dea fiori pe șira spinării. Consideră-te norocos dacă îți vei trăi bătrânețile undeva retras în niște insule…

[…] În ce te privește, nu mai au rost apelurile la rațiune, la rezonab