- Poveste de dragoste, cu miros de fan -

Pe-un varf de munte, departe de toate fra­man­ta­rile si nepasarile lumii, o femeie si un bar­bat se tin de mana ca niste indragostiti, in­sufletiti de iubire, ca-n ziua in care s-au cunoscut. El are 85 de ani, ea 78. "Mi-ar placea sa mor eu ina­inte", spune fe­­me­ia. "Mi-e frica singura in casoaia asta, cand urla lu­­pii sau van­­turile cele mari... Fara el n-as putea." Apoi vor­beste bar­­batul. "Acum, la batra­nete, nu mai poti nici dormi. Te mai trezesti nop­tile, cand coboara ja­rul in so­ba, si te apuci de dojana. Mai vorbesti d-ala, de ce­lalalt, de copii, do­jenim im­preuna in pat, ca mos­ne­gii. Dar daca esti sin­gur, cu cine sa mai vorbesti?" Degetele lor de cu­loa­rea taranei, crapate de ani si de munci, se inclesteaza parca pentru eternitate. "In fie­care dimi­nea­ta cand ma tre­­zesc, ma rog lui Dum­ne­zeu ca, dac-o fi sa fie, sa ma ia pe mine primul. Atunci ne iu­beam, ca eram tineri. Acum, ne iubim de teama ca ramanem sin­guri."

E o seara de vara in Sirnea. Soarele aluneca usor dupa Plea­sa, lasand sa curga pe plaiuri racoarea si mi­­­rosul de fan co­sit. In odaia ta­raneasca unde ma aflu, fie­­­­­care lu­cru emana sta­tornicie si tih­na. Iosif si Ma­ria Te­­­­po­su sed in fata mea, pe un pat inalt, aco­perit cu o cer­ga mi­toasa. Anul acesta isi vor serba nun­ta de aur, o ju­ma­tate de veac in care au trait numai in casa aceasta in­gro­pata in iarba, fara ca macar o data sa-i bata gandul sa plece prin alte parti.

Vorbim despre una, despre alta, vor­bim despre viata lor plina de greutati, despre o dragoste mare, cum n-a mai fost alta: iubirea lor."Adevarul e ca ne-am po­tri­vit toata via­ta", martu­ri­seste nea Viciu. "La toate. Si la dra­goste, si la mun­­ca, si la joc. Ba chiar si la ganduri ne po­tri­veam. Cand ne-am facut noi casa, sara n-aveam ce man­ca, asa eram de saraci. Ne-am inte