TEREBLECEA (II). Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Tereblecea-ungureni, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „31 – toată suma caselor”, însemnând 1 femeie săracă şi 30 birnici, iar în Tereblecea-moldoveni, „5 toată suma caselor”, însemnând tot atâţia birnici.

În 1774, satul Tereblecea avea 46 familii (1 popă, 51 ţărani, în 1775), iar în 1784, 158 familii, populaţia satului crescând spectaculos, datorită unei masive colonizări cu emigranţi transilvăneni din Rebra Mare şi din St. Gheorghe, în principal.

Din Rebra Mare au venit şi s-au stabilit la Tereblecea fraţii Marian şi Petre a Mariei, în 1754, Alexe Zaharia, Filip şi Vasile Bălineşti, Dănilă Drov, Ştefan Luianti, Ioan Bodnariu, Ion Rusu, Grigore Muriac, Iacob Rusu, Ştefan Andrei, Mihai Anuţ, Nicolai Lupca, Ion Spătaru, Grigore Constantin, Andrei şi Vasile Onuţ, Pintilei Vusa, Grigore Rusu, Samuil Aba, Vasile şi Ioan Constantin, Moisă Anoiţă, Lupu şi Nessu Dumitran, Catarina Chifor, Dumitru Ioan şi Nistor Espanare, în 1763, Vasile Bogar, în 1764, Andrei Viuţă, în 1772; Din St. Gheorghe au venit Loidiuc Strugariu, în 1758, Petru Vulvuc, Grigore Birtuoaei, Moisă Misuc, Ştefan Ţigan, Toader Văvuc, Irimie, Pintilei şi Doroftei Dubău, Simeon Vraciu, Gavril Lupţoară, Simion Ungurean, George Anica, Nicoară Luca, Mihai Grosariu, Toader Abustă, Toma Patraş, Luca Laherţă, Nichifor Rusu, Tanasă Contra, Lupu Vuoltur, Ion şi Toader Bârgăuan şi Gavriil Rabi, în 1763, Ion Creţu şi George Greciu, în 1771, Ioan Simion şi Ianuş Iacov, în 1773; din Telciu, Filip şi Ioan Gherman, Petru Dolecan şi Chirilă Sasu, în 1763; din Leşu Ilvei, Grigore Baciu, în 1766, şi Vasile Moroşan, în 1772; din Borşa, Tanasă Baciu, în 1766; din Vica, Axentie Nemican, în 1766, Petru Olariu şi Ioan Nimigean, în 1775; din Baia Mare, Tudor Bulbuc, în 1760, şi Cozma Negreanu, în 1773; din Nimigea, Uno Nimigea