1453. Dupa 53 de zile de asediu, în dimineaţa zilei de 29 mai, turcii lui Mahomed al II-lea sparg eroica rezistenţa bizantină şi pătrund în Constantinopol. Ultimul împarat, Constantin XI Paleolog, cade în lupta corp la corp cu ienicerii. Costantin ca şi Sfîntul Împărat care fondează noua Romă, fiu tot al unei Elene (Dragases/Dragaş).
"O Ţarigrad, o Ţarigrad, cap al tuturor oraşelor. O Ţarigrad, o Ţarigrad, centrul a celor patru părţi ale lumii ! (...) O, ce osândă! Rămăşiţele pământeşti ale robilor tăi, Doamne, le-au pus de mâncare păsărilor cerului, trupurile cuvioşilor tăi fiarelor pământului împrejurul noului Sion, şi nu era nimeni care să-i îngroape." ("Plângerea Ţarigradului" Istoria turco-bizantină, Mihail Ducas)
Un diplomat francez stârnea proteste virulente la Bucureşti, într-o altă epocă, prin celebra sa replică: "(…) suntem aici la porţile Orientului (…)". Dar nu înţelegi nimic din aceste virtuale porţi până nu ajungi la Istanbul. Magherniţe lipite de resturi ale Zidului Împăratului Teodosie (sec. V), case tradiţionale otomane, din lemn, înfrăţite cu clădiri de beton sau din piatră în culori şi de mărimi, forme diferite; străduţe în pantă cu trotuar lipsă sau ocupat de… orice. Maşinile îşi fac loc în trafic cum pot, schimbarea de direcţie fiind simultană cu semnalizarea (că e tir sau maşină mică), străzile pot avea şi forme geometrice (pentagon) sau doar zig-zag; comercianţi turci stradali mai insistenţi şi mai agasanţi decât cei din Marele Bazar. Dar în întortochelile astea orientale încă mai poţi descoperi comori ale civilizaţiei romeilor, smerită demnitate imperială în sentinţa Proniei.
Graţie părintelui Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, din 1935 Sfânta Sophia a devenit muzeu. Migăloasa muncă a restauratorilor a scos la lumină câte ceva din bogăţia mozaicurilor, din strălucirea artei bizantine care împodobea marea basilică a b
