Joi s-a inaugurat (în sfârşit!) ansamblul Palas. Nu ştiu când (şi dacă) Iaşiul a mai avut parte de un eveniment care să stârnească atât interes (puhoi de lume!) şi să fie primit cu unanimă satisfacţie şi admiraţie! Sigur că, înainte de orice, a acţionat curiozitatea: „Ia să vedem cu ochii noştri, că prea s-a vorbit şi s-a scris, când de bine, când de rău”. Într-adevăr, s-au constituit, în scopul contestării, Comitete de intelectuali (!), au acţionat tot soiul de organizaţii neguvernamentale de pe cuprinsul ţării, care n-aveau nici în clin, nici în mânecă cu proiectul Palas, s-a dezbătut „la foc continuu” chestiunea în tribunalele României (Iaşi – Oradea - Bucureşti), ajungându-se până la Curtea Supremă: „opriţi-i, că nu ştiu ce fac!” Reamintesc: s-a implicat vehement în proteste Asociaţia „Gânditorul” din... Cernavodă (!), al cărui obiect de activitate este „promovarea creşterii continue a calităţii vieţii în zona Cernavodă”, Asociaţia „Valea Soarelui” din Tg. Mureş (!), profilată pe studiul organismelor modificate genetic, sindicatul agricol „Propact” din Focşani, unde-i lider în campania de promovare a cultivării legumelor...

Am cunoscut în detaliu scurta şi atât de agitata istorie a proiectului parcurgând presa anilor 2006-2012: lectură ce oferă un nemaipomenit spectacol al disponibilităţii românului de a spune „nu!” înainte de a afla cu adevărat despre ce-i vorba. „Contrele” politice, explicabile oarecum, câtă vreme nescrise şi imuabile legi obligă la continuă negare a iniţiativelor adversarului (dacă eşichierul politic ar fi arătat altfel, probabil că obârşia acuzelor devenea alta...) au fost flancate, cum s-a văzut, de plângeri ale celor ce se vor cu orice chip băgaţi în seamă.

O a treia categorie de protestatari, de astă dată, poate, bine intenţionaţi, a fost constituită din ieşeni vârstnici, sincer ataşaţi de făptura oraşului lor şi temători că