Cel mai bun primar al oraşului a fost Pache Protopopescu, care astăzi e neuitat din cauza bulevardului care-i poartă numele. Acest bulevard, cel mai mare, care-mparte Bucureştiul în două jumătăţi, de la Calea Moşilor la Cotroceni şi e împărţit în patru – Bulevardul Elisabeta, Bulevardul Carol, Bulevardul Ferdinand şi Bulevardul Pache Protopopescu ­ a fost o lucrare gigantică. S-a terminat în doar patru luni, căci se muncea ziua şi noaptea fără încetare şi primarul Pache era şi noaptea lângă muncitori. A fost ambiţia lui să vadă foarte repede trotuarele cu dale de bazalt şi bulevardele cu piatră cubică. Se grăbea, căci a murit tânăr de tot şi n-a mai apucat să facă tot ce şi-a propus, dar tot a făcut destule.

Dar se spune că dacă ar mai fi trăit, oraşul s-ar fi modernizat, civilizat, curăţat, înnobilat. Acest primar iubea oraşul şi opera cu bisturiul hoţiile la drumuri şi construcţii, căci acolo erau cele mai "bănoase furturi".

Să-i păstrăm lui Manole Pache Protopopescu o amintire pioasă ca şi altui primar, Nicu Filipescu, care a deschis Bulevardul Colţei, format şi el din două bulevarde I.C. Brătianu şi Lascăr Catargiu. Numele s-au mai schimbat după orânduiri şi evenimente. Apoi au revenit.

E greu de crezut, dar se plăteau accizele la intrarea-n oraş, la barieră. Mult s-a luptat Pache Protopopescu pentru oprirea accizelor de drum – iarăşi prilej de furturi grandioase şi grele pentru cetăţeni. Nu a reuşit, dar a deschis drumul spre asta. La barieră era o cumpănă, o barieră cum e cea de la tren, când se-nchide drumul ce trece peste calea ferată. Pe atunci, cumpăna era ca o ghioagă cu ţepi răi şi duşmănoşi. Cel care trecea fără să plătească, se-nţepa rău.

Pache Protopopescu s-a luptat şi cu inundaţiile şi canalizarea Bucureştiului, care nu exista. Era o operaţiune foarte scumpă. S-a furat mult, s-a cheltuit enorm, dar am intrat şi noi în rând c