Este ciudat cum cîteva ministere sunt adesea considerate “ușoare” în guvernul României. Domnul prim ministru Ponta avea această impresie cînd a făcut primele numiri în guvern la Educație și apoi la Cultură. Iar doamna ministru Câmpeanu declara mai deunăzi că ministerul său e “greu”. Logic, altele sunt ușoare. Cum ar fi Educația și Cultura, încadrabile, probabil, la categoria semimuscă (ca la box).În general cele două ministere, în multe guvernări, nu au stîrnit prea multe “meciuri” cînd a fost vorba de numiri. Acum, ele au fost făcute rapid, ce-i dreptul, ca și desnumirile (cu dl. Mang, mai greu). Am avut impresia că primul ministru e ca forța de intervenție rapidă, FIR: era ceva defect la ministrul numit, pac! intervenția rapidă, și era desnumit ministrul.

De ce țin iarăși “afișul” – e o expresie culturală, uz(it)ată în teatru – Educația și Cultura? Cele două fete “ușoare”, negociate politic, încă nu pot ieși cum trebuie în lume pentru că, una din două, fie ceva nu e în regulă cu numirile, fie ceva nu merge de cînd a pornit. Să vedem acum că, la a treia încercare a primului ministru, la Educație, (mai are dreptul la două căci și mîna care semnează are cinci degete), dl. ministru interimar Pop este surprins acum, ca turiștii imprudenți, de o avalanșă: cercetarea, apoi bacalaureatul cu sesiunea lui specială cu tot care, căci a și plouat abundent, au răsărit mai mulți “olimpici” decît au fost cultivați. Realitatea, după cum e datina din străbuni, e fie așa, fie altfel. Dl. ministru are dreptate: “Sunt multe lucruri lăsate de izbeliște.” Ce se poate face? Olimpicii vor fi numărați, bun, dar cu cercetarea cum facem? S-a amînat semnarea contractului care ar fi permis, în continuare, accesul și utilizarea de către universitari a unor importante baze de date, și astfel s-a pierdut dead-line-ul și frontul cercetării rămîne fără muniție. Încă nu s-a produs intervenț