G. Mil. Demetrescu, avocat craiovean şi pasionat cercetător al trecutului nostru, vorbea, în anii ‘20, despre vechea locuinţă a Banilor
şi împrejurimile acesteia
Demetrescu nu era prea mulţumit de ceea ce aflase, răscolind arhivele vremurilor de demult. „Vechea locuinţă a Banilor - cuibul unde a sălăşluit puterea Băniei Oltene peste cele cinci judeţe ale sale, este dispărută definitiv din viaţa oraşului încă din anul 1889, când «zidurile rămăşiţe ale clădirei fostei Bănii» au fost dărâmate definitiv de către Primăria Oraşului, spre a se curăţi strada de aceste ruine, ce nu mai erau bune de nimic. Chestiunea aceasta data încă din 1879, când se hotărâse de Comună vânzarea acestor locuri, cât şi altele pe care se afla «Temniţa veche», alături cu locurile clădirei Băniei. Pe acel timp pe aceste locuri se găseau înfiinţate de Primărie pescăriile oraşului, care au stat aci până pe la 1874-1875, când au fost strămutate pe locurile din strada Justiţiei (fostă Episcopiei), şi apoi în Piaţa Nouă, după 1890“.
Pierdute în reconstrucţii
Despre această veche locuinţă a Banilor, „dărâmată astfel în zilele noastre de totală prefacere a Craiovei, def. August Peşacov, în ale sale «Schiţe din Istoria Craiovei» spunea că este o «curte cu ziduri înalte, învechite şi străpunse de găuri pentru tunuri şi puşti, ce se întindea între stradele Elca şi Sft. Dumitru de o parte şi între Madona Dudu de alta». Alături cu casele Domneşti ale Băniei, unde se odihnia boerii Domniei, se afla hanul mănăstirei Hurezului şi cu paraclisul Domnesc. Acest han, despre care ni se dau detalii preţioase într’un raport austriac de prin anii 1718-1730 (Hurmuzachi, Documente, IX. Pag 631), este arătat ca fiind «o clădire lungă, închisă cu ziduri de cărămidă», ce servea de loc de negoţ Companiei orientale, unde aceşti negustori din părţile răsăritului îşi aveau aşezarea. Hanul s