Lobby iese pe terasa hotelului în care sunt cazaţi tricolorii. Un beagle simpatic începe imediat să latre: "Normal, doar câinele simte imediat pisica". Portarul se aşază la masă, îşi comandă un espresso, şi îşi aduce aminte de primele sale minute la echipa naţională. Au trecut 14 ani de la meciul în care Lobonţ debuta în poarta României, iar acum veteranul ajuns la 34 de ani speră să prindă, pe final de carieră, un Campionat Mondial. Recunoaşte că obiectivul va fi greu de atins: "România e superacoperită în poartă!"

Bogdan, mai există emoţii la 34 de ani?

(zâmbeşte) Am avut emoţii în prima zi, la reunire. Trecuse destul de mult timp... Era prima zi şi din cauza asta şi emoţiile.

Ce era schimbat faţă de ultima dată când ai fost la lot?

În primul rând, jucătorii. În ultima perioadă, au venit mulţi băieţi tineri, de perspectivă. Cred că, dacă antrenorii de la echipele de club le vor da mai multă încredere, vor avea un drum bun.

Cum ai privit lucrurile care s-au întâmplat la echipa naţională în cei aproape doi ani în care n-ai fost convocat?

După Campionatul European, eram pe locul 12 în lume şi apoi am început să coborâm. Am luat-o rău la vale. Acum am mare încredere în nea Piţi. Îl cunosc foarte bine... Am încredere şi în băieţi! România o să revină acolo sus, unde era toată lumea obişnuită să o vadă.

Ai 34 de ani, e acesta momentul potrivit să începi să îţi planifici retragerea?

Nu m-am gândit nicio secundă la asta. O să apăr cât mai pot! Când o să văd că nu mai pot, o să ridic mâna şi gata. Dar deocamdată pot. Nu e nicio problemă.

"N-am anticipat retragerea lui Chivu. M-a surprins şi pe mine!"

Tu ai debutat în urmă cu 14 ani la naţională, în ultimele minute ale unui meci cu Liechtenstein...

Ţin minte că înainte să intru doctorul Pompiliu Popescu mi-a dat o