Secretarul general al Guvernului, Ion Moraru şi ministrul Culturii, Mircea Diaconu, s-au angajat să facă tot ceea ce depinde de dânşii, pentru ca ţinta campaniei Jurnalului Naţional, de reînfiinţare a Muzeului Naţional Henri Coandă, să fie atinsă cât de curând.

După două săptămâni de campanie, am rămas cu promisiunile. Înclinăm să credem că acestea nu au fost, încă, onorate, pentru că există în subordinea demnitarilor menţionaţi persoane, „moştenite” de la fosta guvernare, care au împiedicat în trecut reînfiinţarea Muzeului Coandă şi care încearcă să facă, în continuare, exact acelaşi lucru.

Probabil, mizează pe faptul că ne vom opri din „lătrat” şi că „apele se vor linişti”. Ei bine, dacă aceasta este speranţa lor, este deşartă.

Importanţa demersului nostru, precum şi succesul campaniei „Coandă”, demonstrată de zecile de mii de cititori ai articolelor referitoare la savantul român şi la inestimabila avere pe care a lăsat-o României, ne obligă să continuăm.

Pe lângă articolele ce vor urma, Jurnalul Naţional va organiza, în parteneriat cu Asociaţia Henri Coandă, o reuniune a reprezentanţilor tuturor instituţiilor ce sunt sau ar putea fi implicate în procesul de restaurare şi revalorificare a uriaşului patrimoniu Coandă, care, în prezent, se degradează, victimă a abuzurilor, ignoranţei, uitării.

În articolul de faţă, reiterăm problema înstrăinării abuzive a imobilului Coandă, donat statului român de familia Coandă, cu scopul înfiinţării unui Muzeu Coandă, muzeu care a existat, însă, doar între anii 1970 – 1977.

De această dată, ne vom focaliza pe responsabilitatea Regiei Autonome Administraţia Protocolului de Stat – RAAPPS, care îi trimite la plimbare pe cei care se zbat pentru ca poporul român să aibă un Muzeu Coandă.

Am arătat deja cum etajul imobilului Coandă a fost înstrăinat, fraudulos, prin cooperarea unor factori de decizi