Starea de expansiune a simţămintelor ce ne animă la un moment dat în viaţă, nevoia acerbă de a le comunica celor din jur, aprecierile noastre cu privire la propriile calităti, trăsături, posibilităţi etc. dau tonul nenorocit al acestui mod de a ne etala de “cât suntem de frumoşi, deştepţi, gata să rupem lanţuri şi să obţinem victorii de mare şi admirat prestigiu”.

Nu dorim a accepta ideea că modestia vorbelor, comportamentului şi faptelor este casa inteligentă şi primitoare de oaspeţi, de oameni civilizaţi, de oameni plini de bun simţ care apreciază aceste trăsături comportamentale, garanţie a seriozitătii unei naţii. Nu ştim dacă aţi sesizat ori nu, dar începând cu zona sportului, aşa-zis “rege”, care este fotbalul, spaţiu în care fudulia declaraţiilor aşa zişilor strategi sau manageri ori finanţatori atinge cote alarmante de prostie şi suficienţă şi continuând cu boxul profesionist unde Lucian Bute s-a lăsat contaminat de această boală a vorbirii deşarte, lipsită de logică şi fair-play, toţi se laudă că vor face şi vor drege, că alţii ca ei nu au mai fost şi nu vor mai fi, iar presa exaltă şi avanseză triumfuri ipotetice determinând reacţii neaşteptate.

Investitorul strategic, marele iubitor al echipei Steaua Bucureşti nu conteneşte nici un moment să declare, cu emfază, victorii de prestigiu ale echipei deşi aceasta interpretează un dans haotic similar cu cel al chiorilor în ţara orbilor. Numai el, dom’Jiji o vede, de vreo zece ani, în finala Europa Legue! Schimbă antrenorii ca trenţele, aceştia acceptă, lipsiţi de demnitate, ajungând obiala cu care ciobanul se şterge între degete. Da, nimeni nu-l întrece în ale laudelor. Acum s-a şi lansat în cursa electorală afişând o poză marţială, în care tronează personajul pus la patru ace şi îndemnul că tot ce va face fi-va pentru cruce şi Bucureşti! Probabil că se vor găsi niscaiva desperados cu foamea-n gâ