Cu 20 de ani în urmă, Consiliul de Securitate scotea de pe gazon naţionala “plavilor” şi o introducea pe cea daneză. Urmarea: cea mai mare surpriză din fotbalul la nivel înalt!
“Domnilor, să votăm!”. Intuieşte, deja, rezultatul. E cald, sau i se pare? - în acea penultimă zi de mai 1992. New York, “Sala Norvegiană”. Dă roată. China şi Zimbabwe se abţin, dar, şi aşa, sînt 13 mîini drepte ridicate. Pentru. Nici una împotrivă. Cea mai grea zi din viaţa sa. Numele, Peter Hohenfellner, nu spune nimic. Pe hîrtia din faţa sa scrie, însă, “President”. Rezoluţia 757 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite a fost adoptată. Iugoslavia e complet izolată. La punctul “g” e un singur rînd: “Interzicerea participării la orice competiţie sportivă a atleţilor din fosta Iugoslavie”.
Hohenfellner iese din sală. Trage aer în piept şi-l sună pe Johansson, starostele UEFA. E cu Havelange, patriarhul FIFA, şi cu Blatter, menestrelul, la o reuniune, în Newport, Ţara Galilor. “Bătrîne, e votată. Afară cu Iugoslavia!”. Lennart pare calm, dar tremură. Cu o mînă sună în Suedia, cu alta, în Danemarca. Sîrbii sînt, deja, la Euro. Ei trebuie să plece. Nordicii se află în vacanţă. Ei trebuie să vină. Rezoluţia Consiliului de Securitate 757, luată în şedinţa numărul 3.082, sună sec, dar vorbim despre actul ce avea să ducă, probabil, la cea mai mare surpriză din istoria fotbalului.
Amical contra rămăşiţelor CCCP
Danezii n-au treabă cu EURO. Se pregătesc de un amical cu echipa Comunităţii Statelor Independente. Mai pe şleau, fosta URSS. Plavii i-au dominat în grupă, dar politica la nivel înalt spune altceva. Legenda cu “toţi erau pe plajă”, nu ţine. Povesteşte Schmeichel. “Ne pregăteam la Brondby. Terminaserăm întîiul antrenament, serveam prînzul cu gîndul la şedinţa de seară. Atunci am auzit prima oară. Era 30 mai. Pe 31 am primit confirmarea. Plecam la Campiona
