O dată cu această nouă carte din seria de autor Dinu Pillat, profilul intelectual este completat cu efigia criticului şi eseistului. Asemeni unor N. Steinhardt, Alexandru Paleologu sau Al. George, Dinu Pillat este unul dintre acele spirite marginale şi excentrice în câmpul literar al României de după 1965, ducând mai departe, cu încăpăţânare, legatul epocii interbelice. Ceea ce a putut fi, în anii comunismului, un handicap simbolic devine, retrospectiv, un semn al libertăţii interioare niciodată abandonate.

“ Spectacolul rezonanţei. Eseuri, evocări,sinteze.” este expresia acestei polivalenţe dominate de bun gust şi de erudiţie care este marca scrisului lui Dinu Pillat. Participând la istoria ultimei generaţii post- maioresciene, Dinu Pillat este aceeeaşi voce echilibrată, melancolică şi precisă pe care o descoperim, acum, în textele epistolare şi în romanele salvate de la distrugere. În critica literară sau în istoria literară, Dinu Pillat expune unitatea profundă şi impresionantă a personalităţii, unitate întemeiată pe vocaţia cultivării demnităţii şi a moderaţiei. [1]

Examinat astăzi, cu beneficiul trecerii timpului, limbajul său critic postbelic este apropiat de cel care se cristalizase în anii straniului interludiu, 1944/ 1947. Nimic strident, nimic nepotrivit în modul în care Dinu Pillat îşi construieşte demonstraţiile. Ceea ce impresionează este sentimentul de viu , de organicitate şi de libertate. Un sentiment ce reabilitează însăşi ideea de judecată critică.

Există, în această selecţie imaginată de Monica Pillat şi prefaţată de acelaşi infatigabil George Ardeleanu, pagini memorabile, pagini în care putem recupera ceva din alcătuirea mecanismului de sensibilitate al lui Dinu Pillat. Textul despre Ionel Teodoreanu este, indiscutabil, cea mai temerară tentativă postbelică de a explora acel nucleu de autentică emoţie în jurul căruia se organiz