Mai întâi un pronostic: Grecia va ieşi din zona euro până la finalul lui 2012. Grexitul (iată, există deja un nume pentru acest scenariu!) va lovi în plină figură leul românesc, care se va devaloriza puternic faţă de moneda europeană. Inflaţia va creşte sub efectul măririi salariilor la bugetari fără baze în eficienţa economică, iar puterea de cumpărare a românilor se va deteriora. Pe scurt, o s-o ducem mai prost, majoritatea dintre noi. Sunt un optimist din fire, deci sper din tot sufletul că mă înşel. Totuşi, situaţia nu-mi lasă loc de niciun alt scenariu în care să cred. Semnalele din piaţă, filtrate prin vizorul lucrătorilor în industria publicităţii, sunt din ce în ce mai evidente în acest sens. Businessul jucătorilor internaţionali din România intră în conservare, iar cel al românilor se sufocă încet, dar sigur, din lipsă de finanţare, legislaţie haotică (sau haotic implementată) şi lipsă acută de predictibilitate în mediul de afaceri. Am avut un guvern care a reuşit, în ceasul al 12-lea, să asigure o fragilă macrostabilitate, dar a rămas repetent atât la implementarea de măsuri de stimulare a creşterii economice, cât şi la restructurarea obezului aparat de stat costisitor şi neperformant. Sacrificiile populaţiei din România, de negândit în ţările europene din Vest, s-au dovedit benefice pentru stat, dar descurajante şi fără perspective la nivelul individului. Şi Guvernul a căzut, ajutat discret de o serie de trădări tactice prin Parlament.
Actuala guvernare nu dă semne că ar avea soluţii. Mai degrabă, observăm că e mult mai complicat să ţii volanul în mână decât să stai pe scaunul din dreapta şi să ţipi la șofer. Iar eforturile noilor veniţi par să se îndrepte mai degrabă spre a vopsi realitatea în culori optimiste prin inoportune măriri de salarii doar pentru a alerga mai apoi cu limba scoasă după bani prin inventarea de noi taxe, care mai de
