În Spania se află unele dintre cele mai vulnerabile bănci europene. Cuvântul corralito n-are nevoie de traducere pentru spanioli. Ei ştiu că înseamnă îngheţarea parţială a conturilor bancare, măsură luată în Argentina, acum un deceniu, pentru a face faţă ieşirilor masive de bani din sistem. Asta îl face atât de cumplit.

O asemenea poveste n-ar trebui să se întâmple într-o ţară solventă, aşa cum este Spania. Dar cum spectrul ieşirii din zona euro a Greciei bântuie Europa, băncile spaniole au un motiv serios de îngrijorare. Iar autorităţile ţării au fost nevoite să nege public riscul unui corralito. Nervii sunt întinşi la limită. Acţiunile Bankia, o bancă parţial naţionalizată, au variat enorm după ştirile, mai târziu infirmate, cum că oamenii s-ar fi înghesuit să-şi scoată banii depuşi la cea de-a patra mare bancă locală. „Eu muncesc de la vârsta de 13 ani şi dacă-mi ia cineva banii sunt în stare să fac moarte de om“, a spus un client al Bankia, care l-a abordat pe stradă pe ministrul bugetului, Cristobal Montoro. La rândul său, vicepremierul Soraya Saenz Santamaria a făcut apel public pentru „responsabilitate“. Mulţi l-au blestemat pe Paul Krugman, câştigător al premiului Nobel pentru economie, deşi acesta nu a făcut nimic altceva decât să spună că o prăbuşire a zonei euro ar putea însemna introducerea unui fel de corralito în Spania.

Contradicţiile Spaniei

În ciuda neliniştii, depozitele bancare au crescut în întregul sistem în luna martie. Mai degrabă acţionarii Bankia, și nu clienţii săi, ar trebui să fie supăraţi. Cei care credeau, în 2010, că fuziunea dintre şapte case de economii, ori cajas, încărcate de active toxice se va transforma într-o nouă bancă solidă s-au înşelat. A fost un mariaj nefericit: pe 23 mai, ministrul de finanţe, Louis de Guindos, a spus parlamentului că guvernul va injecta cel puţin nouă miliarde de euro în Bankia. Dar proble