Desi inca nu pare evident pentru toata lumea, suspendarea Presedintelui Romaniei pe motive politice este practic imposibila pana la alegerile din 2014. La fel si demiterea. Doua prevederi au securizat pozitia prezidentiala in fata unei posibile ofensive a majoritatii parlamentare.
1. “FILTRUL SUSPENDARII” Extinderea prerogativelor CCR asupra tuturor hotararilor Parlamentului (ingreuneaza considerabil suspendarea).
2. “FILTRUL DEMITERII” Ridicarea pragului de favorabilitate fata de demiterea Presedintelui prin referendum la jumatate din electorat (face practic imposibila demiterea).
Nu merita insistat asupra celei de a doua. E greu de pariat pe o participare la vot de peste 9 milioane de alegatori, din care fix 9 sa spuna DA la referendum.
Prima merita o discutie pentru ca se refera la procedura constitutionala de suspendare. Pasii sunt urmatorii:
- Parlamentul trimite capetele de acuzare catre CCR;
- CCR emite un aviz consultativ in care isi exprima punctul de vedere asupra presupuselor fapte ale Presedintelui de incalcare a Constitutiei;
- Parlamentul voteaza suspendarea Presedintelui luand sau nu in calcul avizul CCR – in acest sens emite o hotarare.
- Hotararea Parlamentului poate fi contestata la CCR.
Sa presupunem ca CCR emite un aviz in care spune ca nu exista fapte de incalcare a Constitutiei. Parlamentul voteaza totusi suspendarea. Hotararea de suspendare este atacata la CCR. Curtea trebuie in final sa decida daca suspendarea este sau nu constitutionala (judeca hotararea Parlamentului).
Cum poate stabili CCR asta? Art.95 alin.1 spune: “În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii
