Există visători și există oameni care te fac să visezi. Georges Melies se înscrie în ambele categorii. Care Georges Melies? Tipul ăla cu ”Călătoria pe lună”, de la 1900. Luna cu ciuperci uriașe și cu seleniți – locuitorii Lunii – cu care te războiești cu umbrela. Desigur, poți zâmbi acum în fața unor asemenea aventuri, în care (preluându-l pe Jules Verne) ajungi pe Lună în burta unei ghiulele uriașe și de unde te întorci pe Pământ, pur și simplu prin… cădere liberă. Sau poți să râzi alături de eroul care încearcă să o salveze pe prințesa de la… Bonțida. Dar, în același timp, te poți întoarce în timp, în atmosfera cafenelelor de la 1900, alături de primii cinefili, care priveau imaginea și ascultau un pianist și un povestitor care ”traducea” acțiunea.
Clujenii au avut norocul ăsta duminică seara, și încă în atmosfera medievală a Castelului de la Bonțida. ”Povestitor” a fost chiar strănepoata celebrului cineast, Marie-Helene Leherissey, iar la pian stră-strănepotul Lawrence Leherissey, fiul lui Marie-Helene. Un exercițiu de imaginație și magie în același timp. Încheiat cu un gulaș de miel. Asta pentru cine a uitat că la Cluj e în plină desfășurare TIFF.
***
TIFF-ul, ca TIFF-ul, dar alegerile locale bat la ușă. Și nu pot să nu observ că dezbaterile reale, pe proiecte și programe sunt aproape inexistente. Cu o ”eleganță” demnă de cauze mai bune, staff-urile așa-zișilor ”favoriți” (gen Oprescu și Prigoană la București, ori Boc și Nicoară la Cluj) își feresc candidații de asemenea confruntări, care riscă să scoată în evidență cât de lipsite de conținut sunt aceste programe și proiecte.
Ceea ce nu ar trebui să mire pe cineva. Tactica specialiștilor în PR și comunicare este de a crea votanți neinformați, care fac alegeri iraționale. Asemenea tactici nu a apărut la Cluj ori la București, ci a fost importată. Când spun alegeri iraționale mă refer la aș
