Neconstituţională, aşa au definit, zilele trecute, magistraţii Curţii Constituţionale Legea Lustraţiei. A doua oară. Prima datăo făcuserăîn 2010. Aproape doi ani dupăaceea, legea a zăcut, „uitată” – fărăca această„amenzie” săfi deranjat nici dreapta, nici stânga eşichierului politic – la Camera Deputaţilor. A fost nevoie ca Teodor Mărieşsăfie pe punctul de a-şi pierde viaţa, subnutrit din cauza grevei foamei declanşate în semn de protest faţăde aceastăatitudine a legiuitorilor, pentru ca Legea Lustraţiei săfie reintrodusăla vot, în februarie anul acesta. Lipsa de la dezbateri a U.S.L.-ului nu a mirat, atunci : era cunoscutăatitudinea multora dintre membrii săi faţăde ideea de lustraţie. Doar căîn februarie, legii – la a cărei aducere în concordanţăcu prevederile Curţii Constituţionale din 2010 Societatea „Timişoara” lucrase aproape doi ani – i-a fost adus şi acceptat un amendament mai mult decât ciudat. Pentru a previziona căacesta va fi declarat pe lângălege nu-ţi trebuiau studii aprofundate de Drept constituţional. Deputatul Mate Andras şi reprezentantul Minorităţilor, Mircea Grosaru, depuseserăun amendament ce viza lustrarea unei întregi categorii profesionale, cea a procurorilor. Dat fiind faptul căa fost, poate cea mai nedoritălege, te întrebi dacăacest amendament a fost acceptat şi, apoi, votat, din greşeală, din cauza presiunii prea mari la care clasa politică(mai corect spus, Puterea, pentru căU.S.L.-ul era într-o prelungită, dar remuneratăgrevăparlamentară) fusese expusădin cauza înrăutăţirii stării de sănătatea a lui Teodor Mărieşsau intenţionat?
27 februarie 1990 - 28 februarie 2012. Acesta a fost intervalul de timp de care a avut nevoie lustraţia pentru a trece de la idee la lege votatăde Parlamentul României. În 27 februarie 1990, membrii Societăţii “Timişoara” adoptau textul în 13 puncte al Proclamaţiei, propus de
