Principala calitate a democraţiei moderne ţine de modul în care reuşeşte să asigure un nivel cât mai ridicat al reprezentativităţii aleşilor noştri – din aceste motiv şi este poreclită «reprezentativă».

În mai puţin de un an am asistat la două atacuri grele împotriva reprezentativităţii, unul îndreptat împotriva modului în care ne alegem reprezentanţii locali, deci primarii şi preşedinţii de consilii judeţene, celălalt în contra manierei de a ne alege parlamentarii. În primul caz, operaţiunea de malformare a democraţiei a fost strălucit pusă în operă de fosta majoritate PDL-istă, pe vremea guvernului Boc, în cel de-al doilea, noua majoritate USL-istă nici n-a ajuns bine la putere că a şi purces la siluirea perversă a democraţiei parlamentare. Marile noastre partide - e un calificativ pur cantitativ! - par să fi intrat într-o competiţie de rău augur în ceea ce priveşte desfăşurarea proceselor democratice şi exercitarea de către cetăţeni a drepturilor fundamentale ce ţin de democraţia reprezentativă.

Să ne înţelegem - nu există sisteme electorale perfecte, toate au avantaje şi dezavantaje şi, în principiu, politicienii ar trebui să le aleagă pe cele care afectează cel mai puţin reprezentativitatea aleşilor noştri. Sistemele electorale „pure" afectează cel mai puternic opţiunile. În cazul alegerilor locale, reprezentativitatea sporeşte prin desfăşurarea a două tururi de scrutin. Oricum, dacă nu face tâmpenii prea mari, un primar în post are o şansă în plus de a fi ales comparativ cu un candidat „virgin". Prin restrângerea alegerilor la un singur tur, această şansă se dublează. Practic, după 10 iunie, vom constata că 9 primari actuali din 10 au rămas în post. Pe de o parte, această opţiune a redus către zero şansele de primenire a corpului primarilor şi preşedinţilor de CJ, pe de alta, vom avea aleşi ajunşi în post cu sub 20% din voturile exprimate, ceea